Remus Toate multi-bi-uni-pluri-nationalele merg pe acelasi tipar de cacat. Xerox frate!!! Evident ca pe langa multitudinea de reguli aberante si proceduri inutile exista si minunatul dres code. Adica nu vii tu ca dobitocu` imbracat oricum ci dupa niste reguli bine stabilite ca tu esti tampit si daca esti lejer imbracat nu mai muncesti. Te simti bine si asa ceva nu este permis. Au facut altii facultati ca sa iti spuna cum sa te imbraci.
Ma cac pe dres code-ul lor. Ma conformez daca vine cine stie ce pulica de pe la firma mama pentru ca atunci toata firma sare in aer. Zici ca vine cel putin Jesus. Si asa departamentul meu e un fel de Gica contra asa. Nici faptul ca ii vad pe restul la costum nu ma impresioneaza. Ma imbrac cum ma trazneste dimineata si imi fac munca la fel de bine indiferent daca sunt in blugi sau la sacou.
Bai si astazi m-am trezit cu asa o lene… gizaz. M-am dat jos din pat prin rostogolire. Am orbecait dupa cafea si tigari, am deschis sifonierul si am zis: “Bag pula-n ele de tocuri si fuste.” Asa ca am aruncat pe mine ceva si am plecat. Ajung la firma, ies sa mai beau o cafea si il aud pe un coleg: “Stii ca azi vine Pulica?” Aaaa, parca am auzit ceva. “Nu, nu pulifrici… Pulica.” Aaa, nop, have no idea. Intru in birou si dau de agitatia aia schizofrenico-depresiva care ii cuprinde pe toti cand e vorba sa vina El Pulica.
Deschid sictirita mailul si niste aplicatii si intre timp apare pulifrici. Nici hello, nici guten morgen, nici zdrastvuite, nici macar hai siktir. Mai ies la o tigare, dau de aceeasi lume agitata, ma siktiresc maxim. Pana cand si femeia de serviciul stia ca vine Pulica. Ma uit la mine… blugi 3 sferturi si adidasi. Ma uit la restul… costum. Ma mai uit odata la mine si ii zic lu` Sia: “Cred ca ar fi cazul sa ma duc sa ma schimb ca fac astia atac de cord daca ma vad asa.”
Sar in masina, si demarez in tromba. Pe strada plin de cretini. Nu vi se pare ciudat cum de fiecare data cand te grabesti nimeresti in spatele unui retard care merge cu 20/h? Si da-i, semnalizare, acceleratie, frana… iar semnalizare, schimba banda, acceleratie, frana… si tot asa. Am repetat procedeul pana am ajuns acasa. Am lasat masina parcata pe 3 locuri, am urcat, mi-am pus o fusta si niste tocuri, si am repetat manevra cu acceleratie – frana pana la munca. Slalomul minunat mi-a luat 20 de min. Personal record! 😀
Momentan toata lumea se afla in asteptarea lui Pulica. Nici la tigare nu mai ies de zici ca i-a lipit cineva de scaun. Daca nu as avea castile in urechi probabil i-as auzi cum se chinuie sa nici nu respire. Bai si au asa un aer preocupat… pffff. Mai am fix un raport de facut pe ziua de azi care imi ia 10 min, dar daca ma gandesc mai bine il las pentru momentul zero. Sa vada Pulica dom`ne ca lucram.
Eh, si uite asa fac eu slalom printre cretini de tot felul in fiecare zi.