Viata

Salutari din megalopolisul Targoviste!

E mult prea dimineata pentru mine. Ma ustura ochii de mor. Cred ca ar fi cazul sa imi iau niste picaturi. Firma in care lucrez are o filiala si in Targoviste si a trebuit sa vin cateva zile aici. Asta este motivul pentru care am disparut.

Eh, si uite asa mi-am facut eu bagajele si am ajuns in megalopolisul Targoviste, pe care il vom denumi in continuare TGV, ca imi e lene sa scriu tot cuvantul. In prima zi, undeva pe la 7 si ceva seara, plecam de la birou si sefa are o idee geniala. “Hai sa iti arat orasul, dar lasa masina ta aici. Nu vrei sa te plimbi cu ea.” Am comentat eu ceva, insa zic, hai sa facem asa… o sti ea ceva. Ne urcam noi in masina de firma si purcedem la drum. Ea: “Sa nu depasim 50/h ca iesim dracu din oras”. Mai mama, cate gropi!!! Doamne, zici ca a avut loc un bombardament. Frate… cratere in toata regula peste tot. Ce sa lasi, ce sa ocolesti. “Aici este centrul”. Aa? Unde? Aici? Am trecut prin sate care aveau un centru mai dragut. Niste strazi daramate, 3 magazine de pe vremea comunistilor, un giratoriu cu o “hopera de harta, vere” fix in mijloc. Frumos… un ceva metalic avand o forma nedefinita de trapezo-piramido-elipsoido-cerc cu multe luminite. Am ramas impresionata. Ne mai invartim noi un pic… gropi, multe gropi, cele mai multe gropi. Aaaaa!!!!

Ma uimeste totusi atmosfera din acest oras. E apasatoare. Oamenii sunt tristi si urati as putea adauga, praf peste tot, dupa ora 6 seara e pustiu. Ma simt ca intr-un oras uitat de lume, fara perspective si cu urme adanci ale fostului regim.

Sunt mult prea obosita. Am stat mult peste program, am avut mult prea multe de facut, agitatia a fost prea `agitata`. Cu toate astea am ramas impresionata de copii ( a se intelege agenti 😉 ) Imi era oarecum dor de atmosfera de CC desi m-au obosit la maxim. Pentru ei ma voi intoarce si saptamana viitoare chiar daca trebuie sa fac slalom printre miliardele de gropi si ma doare inima de fiecare data cand dau intr-una.

Am nevoie de inca o cafea, desi am la bord 2 deja. Pana data viitoare… salutari din meglopolisul TGV.