Viata

Punct si de la capat

La un moment dat tatal unui prieten ne-a spus: “Copii, daca puteti sa faceti cuiva un rau in viata, nu ezitati, faceti-o. Daca sunteti buni si credeti in oameni, o sa ramaneti singurii prosti din lume.” Am zambit atunci punand aceste cuvinte pe seama varstei si a greutatilor prin care trecuse. Astazi ii dau dreptate din toata inima si regret ca nu l-am ascultat.

Acum foarte multi ani ma ghidam dupa principiul “decat sa planga mama, mai bine plange mata”. Si a functionat o perioada. Acum, “la batranete”, mi-am zis ca poate nu e foarte ok asa. Hai sa facem si fapte bune, sa ajutam lumea, sa ne implicam, sa ne pese de semenii nostri. Zis si facut. Nu simteam acea multumire si impacare sufleteasca pe care, cica, o ai dupa ce faci ceva bun. Ba din contra. Am zis ca sunt eu nebuna, si mi se pare, si am continuat. Dar viata a avut grija sa imi arate in cel mai explicit mod cu putinta, ca tatal prietenului meu are dreptate. De obicei, cand ai o problema si nu-i dai de cap de unul singur apelezi la “prieteni”. Eh, atunci vezi defapt ca esti un mare bou, pentru ca nu ai prieteni. Si incepi sa te gandesti la toti oamenii cu care ai interactionat la un moment dat la un nivel mai avansat decat cel de simpla cunostinta. Si incepi sa pui cap la cap cuvinte, gesturi, priviri, pe care le-ai trecut cu vederea la momentul respectiv. Si realizezi inca o data ca esti un bou exagerat de mare. Imens chiar. Un bou planetar (nu am gasit un alt adj. care sa sugereze mai bine imensitatea boului)

Din toti oamenii aia cu care tu ai interactionat, au mai ramas vreo 2-3. Restul au disparut pur si simplu. In cazul unora stii si de ce, la altii inca te mai intrebi ca un bou planetar ce esti, de ce? De ce nu mai sunt? Trebuie sa fi facut tu ceva, clar. E vina ta evident. Si te gandesti…. si iar te gandesti, si analizezi … si te mai intorci odata si te gandesti pana iti ia foc creierul si nu gasesti nimic. Incerci sa afli, insa nu ti se da dreptul la aparare. Esti vinovat si gata. Nici macar de prezumtia de nevinovatie nu beneficiezi. Iti zici in sinea ta de bou: “Eh, asta e. Life goes on”, si te intorci la activitatile zilnice.

Te duci la munca si incerci din rasputeri sa ingnori factorii perturbatori care te scot din minti. Te intorci acasa si iti dai seama ca trebuie sa intreprinzi anumite activitati casnice pentru ca nu le va face nici dracu`. Asa ca inghiti in sec si le faci tu. Te apuci si faci calcule si iti dai seama ca ti-ar mai trebui inca 3 joburi ca sa achiti tot. Adormi sperand ca maine va fi mai bine. Ai cosmaruri, te zvarcolesti pana se duce dracu` si salteaua nu numai lenjeria, te trezesti transpirat si speriat si vrei sa suni pe cineva. Iei telefonul insa iti amintesti ca esti boul absolut si nu ai la cine apela. Se face dimineata, te trezesti, iti faci o cafea si incepi sa faci curat: in agenta telefonului, in lista de mess, in agenda celuilalt telefon. Uite ce bine iti merg telefoanele daca au doar 5 oameni in agenda 🙂 )

Fumezi o duzina de tigari si hotarasti ca ai fost un bou prea mult timp. Faci o selectie a persoanelor pe care le cunosti si le incadrezi in diverse categorii. Pui toate problemele pe hartie si le iei in ordinea prioritatii facand un plan de atac pentru fiecare in parte. Iei decizii referitoare la anumite lucruri si persoane. Iti faci o lista ca sa nu te razgandesti cumva intr-un acces de “a fi boul absolut”. Strangi din dinti si mergi mai departe. Incepand de azi, asta esti TU. Cine te intelege si te accepta asa bine, cine nu, si mai bine. Dai drumul la muzica si parca e un pic mai bine. Din agenda cu 5 numere, suni o persoana si te duci sa bei a doua cafea la ea pentru ca stii ca daca acea persoana a ramas in agenda sigur iti va intelege noul plan. Si mai mult decat atat, iti va fi si alaturi.

Ca si concluzie: cine nu are batrani sa si-i cumpere, pentru ca mare dreptate au cateodata!

Toate cele bune si …. renuntati la a fi boi planetari pentru ca nu se merita