15ian.

Ora critica

Cred ca toti avem o anumita perioada din zi incepand cu care nu mai functionam normal. Eu o numesc ora critica. De obicei se manifesta cam cu doua ore inainte de terminarea programului. Personal iubesc momentul asta. Atunci toata lumea este chill si parca si treaba merge mai bine.

Cand lucram pe noapte, ora critica era pe la 4 dimineata. Atunci toata lumea o lua razna. Fie se radea in hohote din orice si nu ne mai oprea nici dracu`, fie se abera intr-un stil barbar incat nimeni nu mai intelegea nimic sau se faceau glume proaste, gen sunat pe telefonul mobil al unui coleg si dandu-te drept debitor din State. Si statea saracu` cu tine in telefon explicandu-ti ce si cum ai de plata, in timp ce restul se tavaleau pe jos de ras. Aveam o colega care dansa “hipopotamita balerina”. Eram lesinati 🙂 ) Toata lumea isi vedea de treaba si o vedeai cum apare de dupa un cubical… un tutu roz ii mai trebuia. Sau canta “bugging you” …. oricat de suparata sau moarta de somn as fi fost intotdeauna, dar absolut intotdeauna izbucneam intr-un ras isteric cand o auzeam. Mai un debitor isteric, mai o cursa cu scaunele prin birou, un joc de mim cand pica sistemul, seful bagandu-se sub birou cand era asaltat de diferite cereri (cei care erau acolo stiu ca A.B a fost genial la faza respectiva; am ras cu lacrimi) si uite asa treceau 9 ore. Imi e infiorator de dor de vremurile alea.

Si acum e ok. Si aici exista ora critica. Astazi colegul din dreapta imi canta “ave maria” si recita din slujba de dimineata, cea din stanga se stramba in cel mai ciudat mod, 2 metri mai incolo cineva decola cu scaunul pe care il botezase “skoda”, din fundal se auzea un “la puscarie” in genul galeriei Steaua iar eu aveam o bagheta magica confectionata dintr-o stinghie de la un evantai si un ambalaj de la o bomboana si dadeam cu magie: “zbang… you are a frog!” … “zbang… you are a puddel!” 🙂 )

Pentru momente ca astea merita sa te intorci in fiecare zi la munca, pentru ca pana la urma oamenii fac atmosfera; nu cladirea, nu birourile, nu sefii cei mari. Oamenii alaturi de care stai 8 ore in fiecare zi. Din fericire eu am o echipa minunata, formata numai din “dereglati” (si o spun in cel mai bun mod posibil 😛 ) si fara de care zilele ar fi extrem de plictisitoare.

p.s: maine imi iau globul de cristal la mine 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *