23feb.

Nu m-ai învăţat cum să trăiesc fără tine

Cu toate că multe alte lucruri m-ai învăţat. Cum să îţi vorbesc cu ochii şi cum să îmi îndoi genunchii. Şi cum să îmi înfund fruntea în umărul tău şi cum să adorm la tine în braţe în autobuz. Nu o să uit ziua în care am reînvăţat să sărut, şi ai spune că asta nu se uită niciodată, ei bine, se uită. Şi ziua în care ai alergat după mine pe stradă şi m-ai luat în braţe şi am dansat pe o muzică şi coregrafie proprie printre sutele de oameni care ieşeau de la metrou.

Şi cum să privesc cerul printre degetele tale m-ai învăţat. Şi cum să-mi întorc privirea pe stradă şi tu să fii tot acolo. Şi acum mă bazez pe asta. M-ai învăţat să îţi găsesc în pat călcâiele cu ochii închişi şi cum să te trezesc astfel încât tot ce să-ţi doreşti să fie viaţă, mai multă viaţă. Dar nu m-ai învăţat să trăiesc fără tine. Şi uneori mi-e al dracului de frică, până când ne revedem, plăpânda memorie umană, ce va alege să facă din noi, din miros şi din gust.

Uneori, distanţa între noi este ca distanţa dintre două cuvinte pe care le folosim prea frecvent şi uităm că au legătură. Ca, să zicem, ‘ciudă’ şi ‘ciudat’, niciodată nu ne gândim că au vreo legătură. Şi nici că la origine însemnau ‘miracol’.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *