Remus Sunt cateva clisee care ma seaca de mult timp incoace dar nu le.am dezbatut niciodata… pai hai s.o fac acum.
Aud de n ori cand se vorbeste despre persoane, termeni gen “normal”, “anormal”, “ciudat”, “freak”, in neregula”, “nu e in rand cu lumea” si asa mai departe. Si intrebarea mea de om tampit este: Traiasca.ti clanu’, normalitatea cui frate?
Inteleg ca sunt anumite etichete si etaloane dar care sunt alea mai eaxct? Stiu ca suna a intrebare existentiala dar imi incruciseaza sinapsele si nu ajung la un capat deloc.
Hai sa luam un exemplu drag mie: tu, cetatean executat bucal de tarisoara ta, vezi pe strada una bucata purtatoare de vagin filiforma (e prea mult?) cu par rosu, tunsa in toate directiile, parca ar da spre punk dar intram la capitolul conneseuri, 3 pierceuri pe fata, vreo patru lanturi agatate de alte pierceuri prin urechi, niste haine croite pe masura, bocanci de armata cu bot de metal, un machiaj strident, nu deranjeaza pe nimeni, totul bine si frumos. Cuvantul pe care il auzi in jur este “ciudata”.. sau “anormala”. Si intrebarea revine: A cui normalitate? Dupa care standarde? Ale cui reguli?
Vorbim de spiritul uniformei comuniste si de moda celor care toata viata au purtat culori inchise, triste, fade, de prost gust, fuste pana in pamant, toale largi mirosind a naftalina? Sau de educatia constipata, cu reguli idioate venite din frica si frustrare? Despre ce vorbim atunci cand catalogam o persoana ca fiind ciudata, indiferent ca e vorba de look sau de personalitate?
Se merge pe sistemul suntem toti unici dar unii sunt mai unici ca altii. Puteti inlocui “unic” cu “normal”.
Termenul de “normal” pentru mine suna a turma. Si nu va inchipuiti ca vorbesc de o turma desteapta. O turma care se imbraca la fel, gandeste la fel adica mai deloc, are ciclu zilnic “somn, masa, serviciu, casa, somn”, “Noi ne facem ca muncim ei se fac ca ne platesc”, “Lasa ca merge si asa” etc.
Pe de alta parte mai exista normalitatea de grup: un numar de indivizi, cu obiceiuri comune, mentalitate comuna s.a.m.d., poate considera un individ din afara grupului drept “freak” pentru simplul fapt ca e “altfel”.
Ordinar… da, e mai elocvent ca normal. Sa faci ceea ce face majoritatea…. o piesa ordinara, fara nimic deosebit… Si pentru ca majoritatea nu isi accepta membrii fie ca acestia respecta regulile “ordinaritatii” sau nu, au fost piese care au iesit din ordinar si s.au agatat de orice altceva numai de dragul de a fi altfel, de a face o diferenta, de a se simti acceptati si integrati….De a se simti Speciali. Si nu este tocmai ceva rau.
Stim cliseul cu “unic”, “the only one of it’s kind”. De ce este nevoie sa se specifice acest lucru atat de des? Mai avem putin si ne scriem pe frunte “Bai sunt unic, admira.ma ca nu mai vezi asa ceva!”. De ce? Tocmai din cauza “normalitatii” care omoara suflete: daca faci parte din tagma normalilor esti ca o particula de nisip… infim intr.o mare de “cati ca tine”.
Si cu toate astea oricand exista motive de a fi aratat cu degetul pentru ca nu esti suficient de normal sau poate esti prea normal si nici asta nu e bine. Asa ca, pentru confortul tau psihic, iti tesi concluzii: “nu sunt ca altii, sunt unic, sunt frumos, inteligent, ceilalti nu ma apreciaza la adevarata valoare, eu sunt eu si vreau sa fiu apreciat tocmai pentru ca sunt eu si un alt eu nu mai exista, nici macar unul care sa semene cu eul meu.” Si daca te uiti pe fereastra o sa vezi inca alte mii, milioane, miliarde de specimene la fel de “unice” ca si tine.
Si in unicitatea voastra, platiti facturi si taxe in continuare, centimetrii patrati din afara localitatii, peticul de pamant pe care stati, va supuneti acelorasi legi, norme, porunci, aveti acelasi sistem functional in felul lui, stati sub acelasi cer, o multime de suflete care de la normal au ajuns la unic, de la masa la individ, de la singur la mai singur… o multime de suflete singure in unicitatea lor care umple planeta cu normali, unici si ciudati, fiecare mai special decat cel de langa, toti la fel de normali cand e vorba de datorii, si unii mai normali decat ceilalti cand e vorba de drepturi.
Deci carei normalitati ne raportam atunci cand o persoana cu par rosu ni se pare ciudata?
p.s. … post retoric.