13dec.

Moment pentru mine

Va spuneam in postul anterior ca am nevoie de un concediu. Ei bine, astazi am stabilit ca imi iau o mini vacanta saptamana viitoare si in august am parte si de una in toata regula. Pe aceasta cale ii multimim lu` Sefa care a zis: “Ia-ti si lasa-ma ca m-ai innebunit!” si lu` Sia care a fost sficient de draguta sa imi tina locul. Insa mai e mult pana departe. Asa ca ieri in timp ce ma dadeam cu capul de birou de plictiseala pentru ca Sia plecase acasa din motive de lesin m-am gandit ca ar fi cazul sa fac ceva. Orice ceva.

Eh, si cum statea eu asa mi-am amintit de o terasa foarte draguta. Singura problema era ca este in TGV. Hmmm…. Pai stai ca eu maine trebuie sa ma duc acolo. Ce ar fi sa plec de azi. “Alo, Sia, vezi ca plecam azi!”. Reactie: “Femeie eu abia ma tin pe picioare.” Pai si ce te pun sa mergi pe jos? Deci la 18 esti gata, da? Am ajuns acasa, am aruncat niste boarfe in rucsac, am aruncat-o si pe Sia in masina, am sunat-o pe Sefa pentru a-i comunica coordonatele geografice si timpul estimativ pana la sosire si am plecat.

Odata ajunse acolo evident ca am mers glont la terasa cu pricina. De ce imi place acolo? Pentru ca are niste canapele superbe, cele mai bune crochete de pui cu susan din lume si o tequilla sunrise absolut delicioasa. Pentru cateva ore am uitat de toti si toate si m-am bucurat de un cocktail (ok recunosc, doua 😀 ) bine facut, de o companie placuta si o muzica buna. Daca inchideam ochii puteam sa jur ca sunt pe un sezlong pe malul marii. Nu tu telefoane, nu mailuri, nu stres, nu griji. Doar eu si o tequilla. Asta am sa fac in concediu. Ramane de vazut acum pe malul carei mari. Nu de alta dar litoraul nostru lasa de dorit si mergi in concediu sa te relaxezi nu sa iti faci o mie de draci.

A fost placut. Cred ca ar trebui sa fac asta mai des. 😉 Bine, trecem peste faptul ca la masa de langa erau niste tarani imputiti care au aruncat servetelele si tigarile pe jos. Trecem peste copii urlatori. Da` chiar cat de cretin sa fii sa vii cu puradeii la terasa?! Trecem si peste chelnerita imbecila care a scapat furculitele pe jos si apoi le-a dus unora la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Trecem chiar si peste milioanele de tantarii care m-au scos din minti la un moment dat.

Si ca sa facem fata si sa continuam a ne bucura de atmosfera am decis sa trecem la un Long Island Iced Tea. Ceva deosebit dom`ne. 😀 Eh, acum numar zilele pana la concediu mai ceva ca detinutii. Si ca seara sa fie perfecta, am incheiat cu o plimbare in stilul binecunoscut (prietenii stiu ce zic 😉 ).

Ca astazi de dimineata am tras de mine ca sa ma dau jos din pat e parte a adoua. Ca mi-am facut nervi din momentul in care am deschis mailul nici nu mai conteaza. Si ca la intoarcere am fost nevoita sa trag pe dreapta pentru ca nu mai vedeam strada din cauza ploii e insignifiant. Asta cu ploaia se intampla cam des in ultima vreme. Cred ca e o conspiratie.

In principiu a fost un moment pentru mine pentru ca de multe ori “find pleasure in small things” nu este doar un cliseu. Nu suna bine in romana, asta ca sa nu imi mai sara lumea in cap ca folosesc doua limbi in aceeasi scriere. 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *