Cărțile pentru copii propun niște excursii minunate, iar “The Flint Heart” nu este o excepție de la regula asta. Cartea, scrisă în 1910 de Eden Phillpotts, scriitor care a fost admirat pentru scrierile sale de personalități atât de diferite și asemănătoare precum Jorge Luis Borges și Agatha Christie a împlinit un secol, iar scriitorii Katherine și John Paterson, secondați de ilustratorul John Rocco (al cărui nume vă este probabil cunoscut dacă ați citit seria Percy Jackson a lui Rick Riordan sau dacă ați citit cu atenție end credits din Shrek) au dat o nouă alură cărții în toamna lui 2011.
Noua “The Flint Heart” (Candlewick Press, oct-11) vine cu un site propriu și un trailer pentru filmul cu același titlu care va fi lansat în 2012 – IMDB.
Katherine și John Paterson au făcut o treabă bună cu textul lui Phillpotts, dacă lăsăm la o parte considerente etice. Confruntând textul lor cu originalul (disponibil aici în varianta originală), exceptând câteva aduceri la zi care țin de grafie și de naturalețea limbajului, așa cum era în 1910 și cum este un secol mai târziu în 2011, textul nu ar fi avut nevoie să sufere prea mult, sau chiar deloc – depinde cum privim problema recepției unui text și gustului pe care acesta îl lasă.
Plecând de la premisa că un text deja istoric nu are cum să aibă appeal la cititorii de YA actuali, care se confruntă cu alte standarde de limbaj, voit sau nevoit, autorii noii cărți au sărăcit semantic cartea lui Phillpotts, dar au făcut-o să sune ca o carte scrisă în 2011. Ceea ce e și bine și rău.
Eu unul nu sunt absurd să am pretenția să găsească un copil născut după 2000 fun-ul dintr-un text scris acum un secol (e normal să rezoneze cu foarte puțini), iar circulația unui text de acum un secol fără un boost de marketing și o ilustrație hip va fi sigur restrânsă la câteva rafturi gestionate de părinți și nici așa riscul de a aduna praf nu e redus.
Așadar corect sau incorect din punctul de vedere etic, e bine că “The Flint Heart” are șanse să ajungă din nou în raft: formatul atractiv, site-ul companion și filmul de anul viitor îi dau șanse de supraviețuire. J. K. Rowling a dictat alte reguli pentru recepția cărților pentru YA în secolul nostru și poate e mai bine așa.
Povestea supraviețuiește, cu siguranță, și poate asta este mai important decât tipul de întrebări și gradul de lipsă de încredere despre care vorbeam mai sus. Pentru că poveștile inspirate din folclorul din Dartmoor și din imaginația bogată și prietenoasă cu cititorul a lui Eden Phillpotts chiar merita o șansă.
Mi se pare de altfel o coincidență drăguță că o poveste despre o inimă de cremene care se pierde în istorie și reapare după secole păstrându-și puterile malefice are același destin și cartea care o cuprinde dispare și reapare în istorie.
Inima de cremene nu e genul de poveste care poate fi repovestită, ci doar citită și iubită – așadar în afară de a vă invita să o citiți la rândul vostru – preferabil asaltat/ă de întrebările unui copil căruia i-o citiți – nu vreau să divulg nimic din poveste.
Fie în varianta originală din 1910, fie în cea glossy și bogat ilustrată din 2011, “The Flint Heart” este o lectură bună pentru vacanța de iarnă, așadar dacă aveți chef de o vacanță cu parfum copilăresc și doriți să adăugați la patrimoniul poveștilor care v-au fascinat în copilărie încă o poveste care vă va fascina și adulți fiind, “The Flint Heart” este o alegere mai mult decât potrivită.