Remus Nu, nu sunt ironica iar modestia nu m-a caracterizat niciodata, asa ca nu vad de ce as incerca sa apelez la ea acum. Sunt doar furioasa si plina de sentimente contradictorii: ura, dezamagire, regrete, speranta, vise, zambete… Mi-am depasit multe limite in ultima vreme, am facut multe greseli, am crezut, am sperat, am visat… am cazut din nou. Acum sunt jos. Poate mai jos decat am fost vreodata. Atat de jos incat atmosfera e irespirabila. Fiecare respiratie poate fi ultima. Vreau sa inchid ochii si sa dorm. Sa dorm pentru o eternitate.
Vreau sa plec departe… la capat de lume. Nu mai astept nimic de la nimeni. Nu mai investesc nimic in nimeni. Sunt satula de zambete false si conversatii de complezenta. Nu am nevoie de mila voastra. Nu am nevoie de priviri pline de compasiune sau de cuvinte seci. Nu vreau sa ma intelegeti, nu aveti cum. Ipocrizia danseaza un joc nebun. Falsitatea o secondeaza.
Mastile se ridica, se schimba, isi intra intr-un alt rol. Iar eu sunt jos. Nu vreau sa ma ridic. Asta e lumea voastra, nu a mea. Oricat as incerca nu ma voi integra niciodata pentru ca sagetile voastre otravite ma tin la pamant, pentru ca dualitatea voastra ma dezgusta, pentru ca sub un zambet de portelan se ascunde un pumnal gata de lupta. Ati invins… Oare?
Without darkness there can be no light. Si da, ma voi ridica si de data asta. Singura. Asa cum am facut-o mereu. Fara voi. Cu greu, dar am sa reusesc. Pentru ca ceea ce nu te omoara te intaraste. Pentru ca de azi ma gandesc inatai la mine. Pentru ca am decis sa nu ma mai implic in ceea ce nu merita. Pentru ca neasteptand nimic fentezi dezamagirea. Pentru ca eu sunt cea mai importanta persoana din lumea, nu voi.
Pentru ca pot. Si daca soarele nu va rasari, am sa invat sa merg prin bezna. Singura… asa cum a fost dintotdeauna. Ma voi hrani cu ura si indiferenta iar judecatile voastre nu ma vor atinge. Lumea voastra va fi a mea. Ipocrizia voastra ma va ajuta. Ura voastra imi va ghida pasii. DA, eu pot… eu vreau… eu voi merge singura!