Remus M-am intors de 2 zile din TGV si prin mila divina sunt in concediu. Tot de 2 zile dorm in continuu. Zici ca am ani de cand nu am mai practicat somnul… nu am facut nimic altceva decat a schimba patul din dormitor cu canapeaua din sufragerie si invers. Pe deasupra am si o stare de tot kkt-ul. Nu as putea sa o definesc exact insa e cea mai de kkt de pana acum. Mii de ganduri fara rost alearga prin mintea mea si asa destul de subreda. Nu au legatura unele cu altele si imi e imposibil sa ma opresc la doar unul din ele, asa ca imi mai fac o cafea, imi aprind inca o tigare si le las sa vina. Nu as putea sa le opresc nici daca as vrea, deci ce rost are sa ma impotrivesc…
Ma gandesc la mine, la ce am facut pana acum sau la ce nu am facut. La ce vreau sa fac sau nu. La modul in care ii percep pe ceilalti. Am ramas profund impresionata de copiii din TGV. Desi stau intr-un oras de kkt, fara perspective si in care visele mor, ei au totusi puterea sa vina in fiecare zi cu zambetul pe buze, sa isi doreasca mai mult, sa aspire catre ceva mai bun. Si fiecare isi duce lupta asta in felul lui. Ma gandesc ca la un moment dat am stat si eu intr-un oras asa micut, insa nu am luptat… am ales calea cea mai simpla si am preferat sa plec.
Ma gandesc ca unii oameni la care nu ma asteptam m-au dezamagit si pentru asta au fost de ajuns doar 5 minute. Sau poate m-am inselat eu in privinta lor si i-am creionat eronat la inceput. Dezamagirea e sacaitoare la inceput, insa cu timpul inveti sa o ignori insa intotdeauna te vei intreba “de ce?”.
Ma gandesc ca ma agit prea mult pentru lucruri care nu merita si ca ma lupt cu morile de vant. Ca pana acum nu am realizat nimic care sa merite. Ca unii au avut anumite asteptari in privinta mea insa acestea nu s-au materializat si poate ca niciodata nu se vor implini. Ma gandesc ca poate vreau prea mult. Ca ar trebui sa iau lucrurile ca atare si sa nu mai astept nimic. Ca planurile nu sunt bune pentru ca atunci cand nu se implinesc doare. Ma gandesc ca ar trebui poate sa fiu un om mai bun, pentru ca hai sa recunoastem, nu sunt o persoana tocmai draguta.
Sau poate ca totul e in mintea mea. Poate ca e doar astenia de primavara sau plictiseala. Poate e doar o zi proasta, sau poate ca…