Remus Se întâmplă aşa: ştiu că urmează să ne sărutăm şi mi-e poftă de buzele tale (de fapt cred că sunt gata să facem orice doar să ne sărutăm, probabil pentru că este primul sărut). Şi nu reuşesc.
Buzele tale, după care tânjesc (e visul meu şi măcar acolo pot să fiu cum-se-traduce-cringing) se îndepărtează fără ca măcar tu să întorci capul şi pur şi simplu nu se suprapun cu ale mele. În scena imediat următoare ştiu că am făcut dragoste şi că totuşi nu ne-am sărutat.
Încerci şi îmi explici că poate reuşesc să trec peste faptul că buzele tale sunt nesărutabile şi mă întrebi dacă vreau cafea. Mă întorc leneş pe partea cealaltă şi cu toate că nu mai eşti în cameră, simt un sărut pe ceafă şi ştiu că sunt buzele tale, dar până mă întorc, în faţa ochilor nu este decât perdeaua în bătaia vântului şi probabil pentru că am tresărit, mă întrebi din pragul uşii dacă s-a întâmplat ceva.