Zgarcenia ucide, fiti siguri de asta! Sa va povestesc o intamplare.

A fost odata un copil pe nume Jutandel.
Pe acest Jutandel il supara tare rau o pisica care ii dadea tarcoale zilnic: rasturna cosul cu gunoi de langa casa, isi facea treburile pe terasa casei sau pur si simplu umbla printre florile atat de dragi mamei si le rupea.
Zile la rand l-a framantat un singur gand: cum sa scape el de aceasta pisica? Intr-o zi ii veni o idee, pe cat de geniala, pe atat de ucigatoare.

Se gandi sa ia un peste, sa-l otraveasca si sa-l dea pisicii sa-l manance si astfel sa o trimita pe lumea cealalta. Zis si facut. Ia pestele si il asaza pe terasa, asteptand, plin de bucurie, sa vina pisica. Intre timp, il suna un amic si este nevoit sa plece pana la respectivul. In tot acest timp cat a fost plecat Jutandel, a venit acasa Moroman, tatal lui. Vazand pestele pe jos, se infurie grozav si isi zise: Ce oameni neglijenti si dezinteresati! In loc sa faca economie, ei arunca mancarea. Lua pestele de jos, il curata putin de praf, si il bagase la cuptor pentru a-l incalzi; dupa aceea il manca cu o pofta incredibila.

La putin timp dupa ce terminase de mancat, i se facu rau si cazu jos, lat.
Dupa nici zece minute isi face aparitia si Jutandel si isi vede tatal mort, iar pisica pe terasa.

Morala: zgarcenia ucide!
Nu era mai simplu ca Moroman sa fi aruncat pestele la cosul de gunoi?

09ian.

Nu, n-am să vă plictisesc cu matematica şi nici cu vreo altă materie de pe la şcoală, am să vorbesc despre unele teorii. Ce fel de teorii? Care nici măcar în ziua de azi nu s-au demonstrat a fi adevărate sau nu. Să începem cu mai multe exemple.

Primul exemplu care îmi vine în minte sunt… spiritele. Eu cred în spirite, cred în cei care nu şi-au găsit liniştea sufletească şi au rămas printre noi, pe Pământ. Dar acest lucru nu a fost demonstrat, dar totuşi eu cred că există. Cine îţi poate demonstra că ceea ce crezi nu e adevărat? Nimeni. Şi la fel de bine nimeni nu îţi poate demonstra că ceea ce crezi chiar e adevărat.

Mai este o teorie de genul… cum că ar exista extratereştrii. Păi, nici aici, nu sunt dovezi, aşa că nu ai cum să dovedeşti că există. Dar cred şi în ei. De ce? Pentru că noi, de fapt, în Universul ăsta suntem cât “negrul de sub unghie”, adică foarte mici. Aşa că cine ne poate spune că sunt şi alte vieţuitoare în afară de cele de pe planeta noastră? Nimeni. Oricum, am avut acum vreo 2 ani o experienţă ciudată, când veneam de la pescuit, am văzut pe cer nişte “linii” extrem de strălucitoare, viteza lor este inimaginabilă, un avion nu avea cum să fie, şi nici clasica fază cu luminile unei discoteci. Asta a durat cam… 1 minut. Nu aveam camera foto la mine. Nu are rost să mint. E chiar adevărată întâmplarea.

Lăsând la o parte aceste două teorii, mă gândesc că… şi eu aş putea să mă gândesc la ceva ce nu poate fi demonstrat cum că ar fi adevărat sau nu. Enunţ ideea mea, sub formă de întrebare, pentru că nici eu nu ştiu dacă e adevărat.

Şi întrebarea e următoarea: Există alte “dimensiuni” în care chiar trăieşti şi tu, exact în acest MOMENT, dar în celelalte vieţi faci altceva. Ce anume? Păi… să zicem că în fiecare “dimensiune” v-aţi născut în aceeaşi zi, la aceeaşi oră. DAR pe măsură ce creşteţi luaţi decizii diferite. De exemplu, acum ţi-e foame şi te duci să mănânci, dar în cealaltă “dimensiune” nu te duci. Dar pot exista chiar mai multe, nu? În alta nu ţi-e foame. În cea în care suntem noi acum îţi place probabil un sport anume, în cealaltă probabil urăşti sportul. Poţi fi bogat şi în altă dimensiune să fii gunoier. Şi uite aşa putem avea o infinitate de aşa numite “dimensiuni”. Şi cine poate demonstra dacă e adevărat ce am aberat aici? Nimeni. Singura diferenţă e că în primele 2 teorii cred, dar în teoria mea nici eu nu am încredere.

Sunt din ce în ce mai pesimist, asta se poate observa şi din ultimele însemnări ale mele. Eram un mare optimist, am sperat în multe şi… multe chiar s-au realizat, dar la fel de multe (poate şi mai şi) nu s-au realizat.

E foarte nasoală situaţia în care eşti sigur pe tine, eşti sigur de reuşită, eşti sigur că totul va fi bine, dar în ultimul moment sau în ultima secundă…totul se duce pe apa sâmbetei. Vi s-a întâmplat şi vouă nu? Aici este un moment când devii nesigur şi ajungi doar… să speri. Să speri pentru mai bine. Dar e la fel de nasoală situaţia în care ai sperat… degeaba. Şi asta vi s-a întâmplat? Înseamnă că şi voi aţi început să deveniţi pesimişti. Eu, unul, nu mai sper, nu mai cred, nu sunt sigur.

După părerea mea, sunt două tipuri de persoane pesimiste: cel care nu crede în întâmplări cu probabilitate mică de a se întâmpla şi cel care se ia după zicala “Vom trăi şi vom vedea!”. Eu cred că sunt al doilea tip de pesimist. Nu sunt nici sigur şi nici nu sper.

Am ajuns vedetă, lumea mă iubeşte, sunt sigur că am o grămadă de unici pe blogul meu cu muzică (deşi n-am implementat absolut nimic pentru statistici), ce să mai? Dar am să implementez în curând un script, cred că Google Analytics. Obiectivul meu principal este să arăt că un blog se poate dezvolta şi pe un subdomeniu. În cazul de faţă: la orice blog conţinutul trebuie să fie pe primul loc, nu template-ul, header-ul sau să fie pe domeniu! Un obiectiv secundar e să împărătăşesc cu alţii gusturile mele muzicale.

Asta explică şi “inactivitatea” (că aşa vă place vouă să îi spuneţi la perioada în care nu postaţi nimic pe blogul personal) mea. Voi avea şi alte postări, dar mai rare. Blogul meu de muzică este în prim plan acum!

Şi dacă voi numiţi ceea ce fac eu, “trafic”, get a life!

Eu, de câteva luni bune folosesc numai căşti pentru ascultat. Şi acum câteva săptămâni s-a defectat casca dreaptă (şi am dat peste 30RON pe ele, băi). Nu am dat importanţă şi am continuat să ascult muzica ce îmi place. Apropare tot timpul ascultam la maxim, indiferent de gen(şi death metal =)) ), numai în casca stângă.

Dar, în noaptea ce tocmai o trecut, am descoperit ceva interesant. Cum eu nu puteam să adorm nicum, mă tot mişcam prin pat şi “frecam” câteodată urechea stângă de pernă. De mai multe ori am repetat procedura asta, şi am început să aud foşnete puţin ciudate. Adică, auzeam ceva de genu unei chitare slabe, sau când cauţi o frecvenţă la radio. Am “frecat” şi urechea cealaltă, dar nu auzeam nimic anormal. Am dat “palme” ambelor urechi si parcă urechea stângă era mai înfundată. Acum vă las pe voi să decideţi: E de bine sau e de rău?

Şi acum ascult muzicăă la cască =))

“…Îţi spun, dar sunt mereu pregătit de război, 
Cu baioneta-n mână si genunchii in noroi…”

Nu, nu. Nu sunt pregătit  pentru nici un război în adevăratul sens al cuvântului. Sunt pregătit în războiul pe care eu îl numesc şcoală. Sunt pregătit să mă trezesc la 8 dimineaţa, sunt pregătit să învăţ, sunt pregătit să stau 7 ore în scoală, sunt pregătit să port în spate un ghiozdan, sunt pregătit să merg pe un drum pe care l-am parcurs de sute de ori, sunt pregătit să nu mai am aşa mult timp liber (din păcate) şi lista poate continua. Singurul lucru bun e că ma reîntâlnesc cu colegii 5 zile pe săptămână si încă câţiva sâmbăta (baschet).

Prima zi de şcoală, eh. O plictisealăăă totală. Nimic nou. Tot aşa an de an. Dăm flori, ne dă manualele şi completăm nu ştiu ce manualul lui peşte cu starea manualului şi alte tâmpenii. Tot ce a fost interesant a fost revederea cu colegii, câteva discuţii, caterincă si pa. Nu avem nici un coleg nou, nici o profesoară nouă(din câte am ştiu eu cel puţin ), dar a plecat un coleg cu care personal mă întelegam superr şi facem chimie, materie nouă pentru noi. În rest, prima zii de la şcoală sucksssss!

Pe final, îmi fac singur o dedicaţie

28nov.

Am pierdut 2 posturi din prostia mea. Cei de la NShost mi-au închis blogul din cauză că nu am respectat o reguă a lor şi nu am adăugat nişte link-uri. Greşala mea 🙂 .

Norocul meu a fost că în fiecare luni se face un backup. Şi cum eu am deschis blogul duminică, deci am pierdut doar posturile făcute marţi si miercuri(Yahoo: Spamul la putere şi Twitter). Nu are rost să fac caz pentru 2 posturi. Alţii şi-au pierdut tot blogul…

Acum o săptămână, mama a cumpărat o minune de aia Glade MicroSpray care pufuie din 30 în 30 de minute.

Ok, nimic neobişnuit până acum, nu ? Ei bine, am constatat ca chestia aia pufuie ca să ma sperie. De ce spun asta ? După ce sting PC-ul, şi teoretic ar trebuii sa mă culc, am obiceiul (şi prin obicei vreau să spun ca tot timpul se întamplă asta) de a mă duce in bucătarie şi a mânca ce găsesc şi eu. Dar în bucătarie când practic acest ritual, este întuneric şi…foarte linişte… chestia aia este aşezată pe dulap, iar dacă stai pe scaun, nu prea îl observi.

Mâncam acum 2 săptămâni ceva chipsuri (deşi nu am voie 😀 ) şi deodată a început în bucatărie un sunet foarte ciudat, şi eu m-am speriat normal că doar într-o încăpere liniştită ca aia nu auzi chiar orice sunete, şi după ce acel sunet se terminase, urmă un simplu: “PUF!”. Abia atunci mi-am dat seama ca Glade-ul meu a “emanat gaze”. Şi da, m-am speriat puţin :)) .

Azi dimineaţă când mă pregăteam pentru ceea ce numesc eu şcoală, la televizor a fost difuzată un promo, făcând reclamă la Glade MicroSpray. Acolo, i se spunea ca este ultra inteligent, că pufuie când trebuie, dar la mine e exact opusul. Pufuie doar când trebuie şi..e PROST :)) .

Deci, astăzi, 24 septembrie 2009, in jurul orei 20:00, căştile mele au decedat oficial :(( .

Cauzele decesului înca nu sunt cunoscute, dar se pare că i sa desprins o cască, organ vital iar inevitabilul s-a produs.

Într-un exces de furie a nemernicului de Daniel, din cauza monitorului care făcea figuri, a tras o înjurătură şi a dat cu bietele căşti de pământ. Şi ironia sorţii este că, s-a desprins casca bună, şi nu cea dreaptă care nu mergea =)) .

În exclusivitate pe www.rebig.info : dăi un click pe citeşte în continuare şi o să ai prima imagine cu căştile moarte !!! SENZAŢIONAL

Presupunem că ştie toată lumea cred că azi e 13 iulie. Buuuun.

Azi am apucat să scriu un post cu pisicile şi o postare pe RockMag şi atât că a picat net-ul pe la 13:30 şi naiba ştie când s-a dat.

Apoi, văzând că n-am net, am zis că mă reapuc de Football Manager 2009, încep carieră nouă, mă bag la Steaua, dau afară aproape tot staff-ul tehnic, angajez antrenori noi, psihologi şi scouteri noi, cumpăr vreo 4 atacanţi, 2 mijlocaşi şi un fundaş stânga – toţi de valoare şi… SURPRIZĂĂĂĂ! Eroare la Football Manager şi eu n-am nicio salvare de la începutul jocului.

Mda, am restartat calculatorul şi nu ştiu ce naiba că la pornitul lui îmi cerea dischetă sau CD bootabil cu Windows XP. :O Apăs direct pe butonul de la PC (cu cel cu care pornesc unitatea centrală) şi cred că cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pornit calculatorul. Băi, credeam că mi s-a f*t*t tot ce aveam în hard-disk că nu aveam nici măcar un BACKUP. Am zis că dau un Disk Defragmenter că cine ştie, poate mai “vindecă” cu ceva.

Vine tata acasă, net n-am avut şi am lăsat PC-ul pornit toată ziua fiindcă ne-am hotărât să mergem la pescuit. N-am prins decât un somn pitic cât un deget şi un şalău, la fel de mic. Nici măcar acolo n-am avut noroc azi. 🙁

Iar acum, când am ajuns acasă, m-am dus în grădină să stropesc castraveţii şi roşiile cu piatră vânătă şi m-am ales şi cu vreo enşpe pişcături de ţânţar.

Cam asta a fost pe ziua de azi. Acum mă întreb dacă a fost “13 cu ghinion” sau chiar că m-au blestemat naibii pisicile alea ?