11mai

Cand este de ajuns?

Ma gandeam zilele trecute la lucrurile pe care le facem pentru a obtine ceea ce ne dorim; la sacrificii si compromisuri; la drumul pe care ni-l alegem. Cand eram in liceu tot ce imi doream era sa scap de ai mei asa ca am dat la facultate intr-un alt oras. In timpul facultatii imi doream sa lucrez pentru a putea inchiria un apartament. In consecinta m-am angajat si m-am mutat singura. Apoi am vrut masina si drept urmare mi-am facut leasing. Ulterior m-am hotarat sa raman in orasul asta mizer si am vrut apartamentul meu. Pentru asta am apelat la creditul ipotecar si mi-am luat unul.

Acum ar trebui sa fiu multumita, nu? Dar parca nu se leaga. Lipseste ceva. Nu se poate ca la 27 de ani sa fie suficient. Mai trebuie ceva… Ah, gata stiu: alta masina. Una mai mare, mai puternica, cu mai multe optiuni, leasingul si asa e prea scump la asta. Hmm, m-am hotarat: schimb masina. Asa. And now what? What`s next? Hai ca trebuie sa mai fie ceva. Mda, tre sa ajung cu niste plati la zi. Nu-i bai, se rezolva la salariul viitor. Buun. Si mai departe? Pfff, uitasem, tre sa schimb si telefoanele. Le programez pentru salariul celalalt. Si apoi? Apoi ce mai urmeaza?

Nu e ciudat cum ne dorim ceva si in momentul in care il obtinem vrem mai mult sau altceva? O alta masina, o casa mai mare, un telefon mai performant, un concediu exotic… Intotdeauna trebuie sa fie mai mult. E ca un cerc vicios. Uneori schimbam un lucru nu pentru ca ar trebui ci pentru ca a aparut o versiune mai noua. Si asa ne petrecem jumatate de viata alergand pentru a atinge niste obiective in continua schimbare.

Pana la urma e ceva normal. Vrem mai mult confort. Insa cand este de ajuns? Cand te poti trezi si poti spune: e suficient; sunt multumit. Unii vor spune ca niciodata, ca intotdeauna e loc de mai bine, insa asta inseamna ca niciodata nu vom fi pe deplin multumiti si nu ne vom putea bucura de viata. Unii vor spune sa ne multumim cu ce avem, dar asta inseamna plafonare.

Si va intreb: cand este de ajuns? Cand vom inceta lupta asta absurda pe care o ducem cu noi insine si ne vom bucura de lucruri marunte? Cand vom zambi multumiti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *