27mai

Bye Bye Jessica

A fost un weekend trist. Poate cel mai trist din ultima vreme. Desi stiam ca momentul asta va veni si am avut suficient timp sa ma obisnuiesc cu ideea, a fost extrem de trist. Vineri seara mi-am luat la revedere de la Jessica. Am plans, am suspinat, am incercat sa ma conving ca asa e cel mai bine, am adormit pe la 2 dimineata…

Daca as incheia postul acum, as primi o gramada de comenturi de condoleante, incurajari, etc. Desi a fost un membru al familiei, Jessica nu este o persoana. Este masina mea. A fost, mai bine zis. Prima platita de mine. Am avut-o 2 ani, insa din motive financiare nu mi-am mai permis sa achit leasingul in continuare. Asa ca a trebuit sa renunt. Am luat hotararea acum mai bine de o luna, deci stiam ca va veni si ziua asta insa a fost greu. M-am atasat de ea, si nu a fost doar un simplu mijloc de transport.

Drept dovada avea si un nume. Sambata dimineata am fumat o tigare si instinctiv m-am uitat in parcare. Era gol. Primul impuls a fost sa ma panichez ca a disparut, insa mi-am adus aminte ca e undeva departe, intr-o alta parcare, a altcuiva. Apoi am intrat in sufragerie si am vazut pe masuta de cafea ce a mai ramas din ea: ochelarii de soare, cartela de acces in parcarea de la munca si un CD. Si uite asa iar m-a apucat o depresie de toata frumusetea.

Singura parte buna din toata chestia asta este ca a luat-o un prieten si sper sa aiba cel putin la fel de multa grija de ea cat am avut si eu si poate ca o sa o mai revad cand ajung pe acolo.

Sper ca odata cu achizitionarea unei alte masini, care se va numi Jessica 2 evident, sa imi treaca si starea asta de kkt. Insa momentan este in standbye toata faza… deh, birocratia ne omoara in Romania. Pana atunci voi apela la minunatele mijloace de transport in comun pe care “le ador”. Pana data viitoare aveti grija si sa ne auzim cu bine, asta daca nu ma lasa nervii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *