Eu nu pun conținut vizual pe blog (ok, azi a fost o excepție și am de gând să o păstrez ca pe o excepție). Azi am primit cadou poza de mai jos. Tot ce pot să vă spun este că poza am primit-o de la chaos_and_smiles și că scopul a fost să-i spun povestea.

Aș mai adăuga că poza a fost făcută în +/- Bistrița Năsăud și că își caută povestea de un an și mai bine. Cum eu mă pregătesc de vacanță (deh, eu îmi iubesc sărbătorile și vacanțele, iar 1-iunie este ziua în care joacadeamine.ro împlinește un an), vă las pe voi să scrieți povestea asta. Eu nu am de gând să intervin înainte de Ziua Copilului, sunt ocupat cu niște jucării, niște vacanță, niște cireșe și niște cadouri. Dar promit să citesc tot!

Regula jocului este simplă: fiecare comentator trebuie să fie și personaj (la persoana aIIIa) în povestea pe care o începe sau continuă. N-a spus nimeni că poveștile au neapărat cap și coadă. N-ar fi decât încă o poveste pe care n-am terminat-o în viața asta, corect?

Aseară discutam cu un prieten despre superputeri. Da! Joaca de-a mine implica într-o oarecare măsură și genul ăsta de discuție total nefilozofică. Am decis de comun acord cu acest prieten că el o să aibă superputerea de a fi un soț perfect (ceea ce soția lui îmi confirmă de fiecare dată când ne vedem).

Eu o să superpot să deschid orice ușă: fie, nu a unei bănci sau la administrația financiară, dar o să îmi întind cortul și aprind lanterna și o să citesc toată noaptea în Fnac (într-o zi tot o să o fac), o să o învelesc pe Tori când i-e frig și o să mă joc cu pisicile de la adăpostul de animale.

Cred că fac asta doar din cauză că-mi lipsește copilăria în fața televizorului cu supereroi cu superputeri, dar tu ce superputere ai vrea să ai?