Unii oameni preferă să numească asta credință, nestrămutată sau by proxy, eu prefer, ca și mulți dintre oamenii pe care îi cunosc, să rezerv tag-ul credință pentru chestii care au foarte mică legătură cu realitatea, ca să mai pot să cred și după ce presupunerea mea votivă este zguduită de uite-că-nu-s-a-întâmplat-așa.
De aici și până la unele-lucruri-așa-sunt și la poate-nici-nu-trebuie-să-schimb-asta drumul e mereu cu condiții de ceață și uitare, dar e întotdeauna parcurs cu succes.
Și când ne creăm divinități de dimensiuni miniaturale, poate că ar trebui să le găsim și o casă și o mitologie, chit că e una lungă cât un verset, chit că e vorba de un întreg bestiar. Poate la asta ar trebui să lucrez. Și să-mi ascut credința fascinația față de zeitățile casei și să le atrag de partea mea. Cine știe, patologia asta poate de fapt se cheamă totuși credință.