Azi mă întreb:

Dacă periuţa mea de dinţi mai este la tine în baie. Şi dacă nu mai este, ce ai simţit tot trecând pe lângă ea până când te-ai enervat şi ai aruncat-o. Există şi scenariul pesimist în care nu-ţi aminteşti cui aparţinea.

Cum au fost cele 5 minute despre care mi-ai vorbit, după ce m-ai lăsat în aeroport, în care propriul oraș ți se părea străin și strâmt, și dacă ai avut bucuria aia de turist să te uiți altfel la clădirile din orașul tău.

Dacă ție îți mai răsună în urechi, când te aștepți mai puțin, cuvintele pe care mi le spuneai, de obicei după sex, ‘nu o să te părăsesc niciodată’.

Dacă ai rupt pagina cu dedicație din multele cărți pe care ți le-am dăruit. Dacă ai făcut-o, este pentru că nu le-ai citit.

De ce nu m-ai crezut când ți-am spus că nu o să mai vorbim niciodată.

Cum ai comparat sexul cu următorul (de făcut știu sigur că ai făcut-o), dar mă interesează un calificativ. Când eram împreună aveam nota 9. După, sper că am primit un 10, ca să te frustreze și mai tare.

Dacă mai vorbești cu ea despre mine. Ea mi-a scris un mail, dar cum începea cu ‘am vorbit cu X despre tine și m-am gândit să-ți scriu’, nu l-am mai citit și i-am adăugat adresa la spam.

Dacă aceiași prieteni care te felictau pentru relația noastră și erau prietenoși au coloană vertebrală. Cei care încă mă mai salută fac referință la momentul noi ca fiind o epocă de aur acum apusă, care te lasă ponosit și trist pe niște străzi pe care n-aș merge niciodată altfel decât cu taxiul.

Evident acești tu sunt mulți. Pentru mine sunt totuși numai unul, și este un tu de care mă leagă curiozități pe care aș dori să mi le rezolv singur.

Nu m-am bucurat când a început, dar nici nu m-am bucurat când s-a terminat. Nu am fost la ştrand, dar am fost la masaj. Nu am fost la bunici, dar am vizitat-o pe bunica altcuiva. Nu am fost la ţară, dar am fost în alte ţări. De prea multe ori. Nu am dormit până târziu, dar m-am culcat foarte târziu. Nu am luat micul dejun la prânz, dar am spart de câteva ori frigiderul la miezul nopţii.

Nu am fost la nicio petrecere câmpenească, dar am fost la Fiesta Mayor. Nu am învăţat, dar am fost la două examene. Nu am făcut munci agricole, doar administrative, dar am plantat şi un copac. Nu am avut lecturi de vacanţă, dar am citit nişte cărţi, catalagul Ikea şi Comic Tattoo Book. Nu m-am uitat toată ziua la tv, dar am văzut pe iPod un serial complet (e prea mult). Nu am petrecut mult timp cu prietenii, pentru că şi ei erau în vacanţele lor. Nu am făcut prieteni noi, pentru că şi oamenii noi pe care i-am întâlnit fuseseră de fapt cu mine toată viaţa.

Nu am vizitat locuri noi, ci doar aceleaşi locuri de care m-am îndrăgostit şi în care m-am îndrăgostit. Nu am depins de banii părinţilor, ci părinţii (sau ce-a mai rămas din ei) au depins de banii mei. Nu mi-am cumpărat uniformă şi rechizite, dar mi-am cumpărat American Apparel şi Calvin Klein. Şi Kuxumuxu. Nu am vizitat muzee, dar am locuit deasupra Muzeului Erotic. Nu am ţinut un jurnal, dar pe 1 iunie mi-am făcut cadou blogul ăsta. Nu m-am bătut cu nimeni, dar era s-o încasez în două ocazii.

Parcă acum 20 de ani era totul mai simplu.