Lună: mai 2019

A fost un weekend trist. Poate cel mai trist din ultima vreme. Desi stiam ca momentul asta va veni si am avut suficient timp sa ma obisnuiesc cu ideea, a fost extrem de trist. Vineri seara mi-am luat la revedere de la Jessica. Am plans, am suspinat, am incercat sa ma conving ca asa e cel mai bine, am adormit pe la 2 dimineata…

Daca as incheia postul acum, as primi o gramada de comenturi de condoleante, incurajari, etc. Desi a fost un membru al familiei, Jessica nu este o persoana. Este masina mea. A fost, mai bine zis. Prima platita de mine. Am avut-o 2 ani, insa din motive financiare nu mi-am mai permis sa achit leasingul in continuare. Asa ca a trebuit sa renunt. Am luat hotararea acum mai bine de o luna, deci stiam ca va veni si ziua asta insa a fost greu. M-am atasat de ea, si nu a fost doar un simplu mijloc de transport. Read More

Nu, nu sunt ironica iar modestia nu m-a caracterizat niciodata, asa ca nu vad de ce as incerca sa apelez la ea acum. Sunt doar furioasa si plina de sentimente contradictorii: ura, dezamagire, regrete, speranta, vise, zambete… Mi-am depasit multe limite in ultima vreme, am facut multe greseli, am crezut, am sperat, am visat… am cazut din nou. Acum sunt jos. Poate mai jos decat am fost vreodata. Atat de jos incat atmosfera e irespirabila. Fiecare respiratie poate fi ultima. Vreau sa inchid ochii si sa dorm. Sa dorm pentru o eternitate.

Vreau sa plec departe… la capat de lume. Nu mai astept nimic de la nimeni. Nu mai investesc nimic in nimeni. Sunt satula de zambete false si conversatii de complezenta. Nu am nevoie de mila voastra. Nu am nevoie de priviri pline de compasiune sau de cuvinte seci. Nu vreau sa ma intelegeti, nu aveti cum. Ipocrizia danseaza un joc nebun. Falsitatea o secondeaza. Read More

Ma gandeam zilele trecute la lucrurile pe care le facem pentru a obtine ceea ce ne dorim; la sacrificii si compromisuri; la drumul pe care ni-l alegem. Cand eram in liceu tot ce imi doream era sa scap de ai mei asa ca am dat la facultate intr-un alt oras. In timpul facultatii imi doream sa lucrez pentru a putea inchiria un apartament. In consecinta m-am angajat si m-am mutat singura. Apoi am vrut masina si drept urmare mi-am facut leasing. Ulterior m-am hotarat sa raman in orasul asta mizer si am vrut apartamentul meu. Pentru asta am apelat la creditul ipotecar si mi-am luat unul.

Acum ar trebui sa fiu multumita, nu? Dar parca nu se leaga. Lipseste ceva. Nu se poate ca la 27 de ani sa fie suficient. Mai trebuie ceva… Ah, gata stiu: alta masina. Una mai mare, mai puternica, cu mai multe optiuni, leasingul si asa e prea scump la asta. Hmm, m-am hotarat: schimb masina. Asa. And now what? What`s next? Hai ca trebuie sa mai fie ceva. Mda, tre sa ajung cu niste plati la zi. Nu-i bai, se rezolva la salariul viitor. Buun. Si mai departe? Pfff, uitasem, tre sa schimb si telefoanele. Le programez pentru salariul celalalt. Si apoi? Apoi ce mai urmeaza? Read More

Starea de kkt pe care am avut-o in ultima vreme m-a tinut departe de laptop. Nu am avut chef de nimic… am stat, am analizat, am calculat si am tras linie. Nu cred ca interesau pe nimeni intrebarile mele existentiale sau deciziile ce aveam sa le iau ulterior analizei. Dar si asa a trebuit sa ies totusi din casa, mai mult tarata de vara-mea, dar am iesit. Sa mergem la cumparaturi zic. Prin casa batea vantul si aprovizionarea era imperios necesara. Si uite asa am ajuns intr-un supermarket. Nu dam nume ca sa nu facem reclama pentru ca nu merita. M-am inarmat cu o lista, un carucior si cu vara-mea, ea avand rolul de a nu ma lasa sa ma abat de la lista. 😀

Buuun. Trecem peste faptul ca era sa fac un accident la iesirea de pe o straduta pentru ca un idiot intra pe aceeasi straduta dar pe contrasens. Trecem si peste faptul ca in parcarea respectivului magazin mai era sa fac un alt accident pentru ca un alt idiot nu s-a asigurat. Eh, dar nu putem trece peste haosul din interior. Bai, toata lumea era in supermarketul ala. Toata!!! Exista un spatiu destul de mare intre rafturi insa abia reuseai sa te strecori. Read More