Cei care ma cunosc, stiu ca sunt un antitalent innascut cand vine vorba de Chimie. Lucru binecunoscut si de profesoara.

Antitalentul nu ar fi o problema daca nu ar fi insotit de un mare dezinteres.

E nevoie de multa inconstienta in momentul in care lasi pe cineva ca mine sa se ‘joace’ in laboratorul de chimie cu chestii necunoscute. Lucru care o sa-l fac luni. Cu putin noroc o sa recreez Fukushima si o sa apar in ziar. Sau cel putin la mine pe blog.

Inca sunt in faza de negare si cred ca totul o sa fie simplu. La urma urmei, de mic aveam o placere pentru a turna apa dintr-un pahar in altu. Nu cred ca e mult mai diferita experienta de luni. 🙂

Există un mit urban care spune că femeile sunt şoferiţe proaste. A venit momentul să-l demontăm. Să spunem lumii adevărul gol goluţ.

Femeile nu sunt şoferiţe proaste. Nu cred că modul în care-ţi conduci maşina e influenţat de sex. Totuşi, unele femei sunt şoferiţe visătoare.

După cum spuneam, astăzi am tras un drum de Cluj. Drumurile patriei arată de parcă s-a forat după petrol prin mijlocul lor.

Când conduci, te gândeşti să-ţi protejezi maşina ca pe tine însuţi. Mă rog, aproape, sau, depinde de cât de scumpă e.

Trăgeam de maşină mai pe mijlocul drumului, unde aveam impresia că sunt mai puţine cratere, iar doamna care venea din contrasens, ţinea tot pe mijlocul drumului, fără să se ferească. Dacă nu aş fi făcut drumul de Cluj dus-întors în aceeaşi zi aş fi spus că e colega mea de slalom, dar nu e aşa. Mergea pe mijlocul drumui din pură intuiţie feminină. Că acolo e mai sigur să circule să nu agaţe ceva. (zic eu)

Ei bine, femei, când vă suiţi la volan, lăsaţi acasă intuiţia feminină. Asta vă face să păreţi şoferiţe proaste. 🙂