Lună: februarie 2018

Obezitatea e o problema de sănătate şi teoretic, sănătatea e cel mai important lucru. Deci fie ţi la sănătatea ta pentru ca e ceea ce ai mai de preţ, fie eşti inconştient.

Dacă ai ajuns în stadiul în care ai nevoie de un concurs special pentru tine, cu premii în bani care sa te motiveze înseamnă ca mâncatul ţi-a afectat discernământul. Eşti pierdut si trebuie să fii bătut până revi cu picioarele pe pământ.

Nu e datoria nimănui sa te facă să slăbeşti, e datoria ta.

Aşa că “Marele câştigător” e un mare răhăţel. Entărteimant pe marginea handicapului ălora; Sau chiar e nevoie de concursuri pentru a ne motiva să facem ceea ce e bine?

Avand in vedere ca sunt in vacanta si nu fac nimic aproape toata ziua, am timp suficient sa ma gandesc la tot felul de lucruri.
Asa ca mi-a venit o idee: cum ar fi daca am merge la scoala, am da teste, ne-ar asculta profesorii, dar notele nu le-am afla (nici noi elevii si nici parintii) decat la sfarsit de semestru?

Asta pentru faptul ca majoritatea elevilor, in proportie de 93% (statistica personala realizata pe un esantion de 30 de elevi), merg la scoala pentru a obtine medii mari si foooarte mari, fara a tine cont de faptul ca trebuie sa si invete ceva pentru notele alea.

E un fel de vanatoare de note mari prin jungla invatamantului romanesc.
Bine, fara a lua in calcul coruptia si smenareala unor elevi care ar putea da bani (mita) profesorilor pentru a-si afla notele in timpul semestrului, astfel incat sa poata interveni la modificarea lor.

Deci, cum ar fi un astfel de sistem de invatamant?

Romanii se pricep extraordinar de bine la afaceri si nu o zic eu, ci preturile din magazine sau anunturile de vanzare din ziare.

Se da una bucata masina Golf5 din 2005. Vanzatorul doreste sa o vanda cu 8000 de euro. Daca ar pune pretul asta in anunt si cumparatorul ar dori sa negocieze (ceea ce este foarte probabil), atunci vanzatorul ar pierde cateva sute din suma initiala de vanzare; dar vanzatorul e destept si stie sa faca afaceri. Asa ca pune pretul de 8300 de euro. Negociaza aproximativ 300 de euro si atat vanzatorul, cat si cumparatorul sunt fericiti (aparent).

Metoda de mai sus se aplica si in cazul vanzarii de imobile.

In cazul vanzarii de haine, lucrurile sunt putin mai diferite: vanzatorii, in timpul sezonului, pun preturi destul de mari la articolele vestimentare, ca in perioada reducerilor sa le poata cobora suficient de mult, astfel incat sa isi vanda toata marfa, dar sa si scoata un profit bun.

Astăzi am fost la cumpărături în real-. Am trecut pe lângă standul cu cărţi şi nu era nimeni acolo.
Când am trecut a doua oara pe lângă acel raion, erau doi tineri care răsfoiau nişte cărţi.

Din nefericire, lumea nu mai citeşte, iar dacă citeşte, atunci preferă revistele sau ziarele de scandal. Lumea preferă televizorul sau radioul.

Generaţia matură nu mai este interesată de cărţi, de lectură, de cultură, de aceea nu are cum să insufle tinerei generaţii aceste pasiuni.
Este oarecum trist.

Nu pot să înţeleg persoanele care se opresc în mijlocul trotuarului şi stau la poveşti, încurcând astfel circulatia pe trotuar.

Ba dimpotrivă, dacă te uiţi urât la respectivii, s-ar putea să te alegi cu o lecţie de morală.
Ideea e urmatoarea: dacă ai chef de discuţii du-te şi discută într-un loc unde să nu încurci lumea, că nu e trotuarul mă-tii. Ok?