Lună: decembrie 2017

Sunt din ce în ce mai pesimist, asta se poate observa şi din ultimele însemnări ale mele. Eram un mare optimist, am sperat în multe şi… multe chiar s-au realizat, dar la fel de multe (poate şi mai şi) nu s-au realizat.

E foarte nasoală situaţia în care eşti sigur pe tine, eşti sigur de reuşită, eşti sigur că totul va fi bine, dar în ultimul moment sau în ultima secundă…totul se duce pe apa sâmbetei. Vi s-a întâmplat şi vouă nu? Aici este un moment când devii nesigur şi ajungi doar… să speri. Să speri pentru mai bine. Dar e la fel de nasoală situaţia în care ai sperat… degeaba. Şi asta vi s-a întâmplat? Înseamnă că şi voi aţi început să deveniţi pesimişti. Eu, unul, nu mai sper, nu mai cred, nu sunt sigur.

După părerea mea, sunt două tipuri de persoane pesimiste: cel care nu crede în întâmplări cu probabilitate mică de a se întâmpla şi cel care se ia după zicala “Vom trăi şi vom vedea!”. Eu cred că sunt al doilea tip de pesimist. Nu sunt nici sigur şi nici nu sper.

Am ajuns vedetă, lumea mă iubeşte, sunt sigur că am o grămadă de unici pe blogul meu cu muzică (deşi n-am implementat absolut nimic pentru statistici), ce să mai? Dar am să implementez în curând un script, cred că Google Analytics. Obiectivul meu principal este să arăt că un blog se poate dezvolta şi pe un subdomeniu. În cazul de faţă: la orice blog conţinutul trebuie să fie pe primul loc, nu template-ul, header-ul sau să fie pe domeniu! Un obiectiv secundar e să împărătăşesc cu alţii gusturile mele muzicale.

Asta explică şi “inactivitatea” (că aşa vă place vouă să îi spuneţi la perioada în care nu postaţi nimic pe blogul personal) mea. Voi avea şi alte postări, dar mai rare. Blogul meu de muzică este în prim plan acum!

Şi dacă voi numiţi ceea ce fac eu, “trafic”, get a life!

Eu, de câteva luni bune folosesc numai căşti pentru ascultat. Şi acum câteva săptămâni s-a defectat casca dreaptă (şi am dat peste 30RON pe ele, băi). Nu am dat importanţă şi am continuat să ascult muzica ce îmi place. Apropare tot timpul ascultam la maxim, indiferent de gen(şi death metal =)) ), numai în casca stângă.

Dar, în noaptea ce tocmai o trecut, am descoperit ceva interesant. Cum eu nu puteam să adorm nicum, mă tot mişcam prin pat şi “frecam” câteodată urechea stângă de pernă. De mai multe ori am repetat procedura asta, şi am început să aud foşnete puţin ciudate. Adică, auzeam ceva de genu unei chitare slabe, sau când cauţi o frecvenţă la radio. Am “frecat” şi urechea cealaltă, dar nu auzeam nimic anormal. Am dat “palme” ambelor urechi si parcă urechea stângă era mai înfundată. Acum vă las pe voi să decideţi: E de bine sau e de rău?

Şi acum ascult muzicăă la cască =))

“…Îţi spun, dar sunt mereu pregătit de război, 
Cu baioneta-n mână si genunchii in noroi…”

Nu, nu. Nu sunt pregătit  pentru nici un război în adevăratul sens al cuvântului. Sunt pregătit în războiul pe care eu îl numesc şcoală. Sunt pregătit să mă trezesc la 8 dimineaţa, sunt pregătit să învăţ, sunt pregătit să stau 7 ore în scoală, sunt pregătit să port în spate un ghiozdan, sunt pregătit să merg pe un drum pe care l-am parcurs de sute de ori, sunt pregătit să nu mai am aşa mult timp liber (din păcate) şi lista poate continua. Singurul lucru bun e că ma reîntâlnesc cu colegii 5 zile pe săptămână si încă câţiva sâmbăta (baschet).

Prima zi de şcoală, eh. O plictisealăăă totală. Nimic nou. Tot aşa an de an. Dăm flori, ne dă manualele şi completăm nu ştiu ce manualul lui peşte cu starea manualului şi alte tâmpenii. Tot ce a fost interesant a fost revederea cu colegii, câteva discuţii, caterincă si pa. Nu avem nici un coleg nou, nici o profesoară nouă(din câte am ştiu eu cel puţin ), dar a plecat un coleg cu care personal mă întelegam superr şi facem chimie, materie nouă pentru noi. În rest, prima zii de la şcoală sucksssss!

Pe final, îmi fac singur o dedicaţie