An: 2017

Sunt din ce în ce mai pesimist, asta se poate observa şi din ultimele însemnări ale mele. Eram un mare optimist, am sperat în multe şi… multe chiar s-au realizat, dar la fel de multe (poate şi mai şi) nu s-au realizat.

E foarte nasoală situaţia în care eşti sigur pe tine, eşti sigur de reuşită, eşti sigur că totul va fi bine, dar în ultimul moment sau în ultima secundă…totul se duce pe apa sâmbetei. Vi s-a întâmplat şi vouă nu? Aici este un moment când devii nesigur şi ajungi doar… să speri. Să speri pentru mai bine. Dar e la fel de nasoală situaţia în care ai sperat… degeaba. Şi asta vi s-a întâmplat? Înseamnă că şi voi aţi început să deveniţi pesimişti. Eu, unul, nu mai sper, nu mai cred, nu sunt sigur.

După părerea mea, sunt două tipuri de persoane pesimiste: cel care nu crede în întâmplări cu probabilitate mică de a se întâmpla şi cel care se ia după zicala “Vom trăi şi vom vedea!”. Eu cred că sunt al doilea tip de pesimist. Nu sunt nici sigur şi nici nu sper.

Am ajuns vedetă, lumea mă iubeşte, sunt sigur că am o grămadă de unici pe blogul meu cu muzică (deşi n-am implementat absolut nimic pentru statistici), ce să mai? Dar am să implementez în curând un script, cred că Google Analytics. Obiectivul meu principal este să arăt că un blog se poate dezvolta şi pe un subdomeniu. În cazul de faţă: la orice blog conţinutul trebuie să fie pe primul loc, nu template-ul, header-ul sau să fie pe domeniu! Un obiectiv secundar e să împărătăşesc cu alţii gusturile mele muzicale.

Asta explică şi “inactivitatea” (că aşa vă place vouă să îi spuneţi la perioada în care nu postaţi nimic pe blogul personal) mea. Voi avea şi alte postări, dar mai rare. Blogul meu de muzică este în prim plan acum!

Şi dacă voi numiţi ceea ce fac eu, “trafic”, get a life!

Eu, de câteva luni bune folosesc numai căşti pentru ascultat. Şi acum câteva săptămâni s-a defectat casca dreaptă (şi am dat peste 30RON pe ele, băi). Nu am dat importanţă şi am continuat să ascult muzica ce îmi place. Apropare tot timpul ascultam la maxim, indiferent de gen(şi death metal =)) ), numai în casca stângă.

Dar, în noaptea ce tocmai o trecut, am descoperit ceva interesant. Cum eu nu puteam să adorm nicum, mă tot mişcam prin pat şi “frecam” câteodată urechea stângă de pernă. De mai multe ori am repetat procedura asta, şi am început să aud foşnete puţin ciudate. Adică, auzeam ceva de genu unei chitare slabe, sau când cauţi o frecvenţă la radio. Am “frecat” şi urechea cealaltă, dar nu auzeam nimic anormal. Am dat “palme” ambelor urechi si parcă urechea stângă era mai înfundată. Acum vă las pe voi să decideţi: E de bine sau e de rău?

Şi acum ascult muzicăă la cască =))

“…Îţi spun, dar sunt mereu pregătit de război, 
Cu baioneta-n mână si genunchii in noroi…”

Nu, nu. Nu sunt pregătit  pentru nici un război în adevăratul sens al cuvântului. Sunt pregătit în războiul pe care eu îl numesc şcoală. Sunt pregătit să mă trezesc la 8 dimineaţa, sunt pregătit să învăţ, sunt pregătit să stau 7 ore în scoală, sunt pregătit să port în spate un ghiozdan, sunt pregătit să merg pe un drum pe care l-am parcurs de sute de ori, sunt pregătit să nu mai am aşa mult timp liber (din păcate) şi lista poate continua. Singurul lucru bun e că ma reîntâlnesc cu colegii 5 zile pe săptămână si încă câţiva sâmbăta (baschet).

Prima zi de şcoală, eh. O plictisealăăă totală. Nimic nou. Tot aşa an de an. Dăm flori, ne dă manualele şi completăm nu ştiu ce manualul lui peşte cu starea manualului şi alte tâmpenii. Tot ce a fost interesant a fost revederea cu colegii, câteva discuţii, caterincă si pa. Nu avem nici un coleg nou, nici o profesoară nouă(din câte am ştiu eu cel puţin ), dar a plecat un coleg cu care personal mă întelegam superr şi facem chimie, materie nouă pentru noi. În rest, prima zii de la şcoală sucksssss!

Pe final, îmi fac singur o dedicaţie

Am pierdut 2 posturi din prostia mea. Cei de la NShost mi-au închis blogul din cauză că nu am respectat o reguă a lor şi nu am adăugat nişte link-uri. Greşala mea 🙂 .

Norocul meu a fost că în fiecare luni se face un backup. Şi cum eu am deschis blogul duminică, deci am pierdut doar posturile făcute marţi si miercuri(Yahoo: Spamul la putere şi Twitter). Nu are rost să fac caz pentru 2 posturi. Alţii şi-au pierdut tot blogul…

Acum o săptămână, mama a cumpărat o minune de aia Glade MicroSpray care pufuie din 30 în 30 de minute.

Ok, nimic neobişnuit până acum, nu ? Ei bine, am constatat ca chestia aia pufuie ca să ma sperie. De ce spun asta ? După ce sting PC-ul, şi teoretic ar trebuii sa mă culc, am obiceiul (şi prin obicei vreau să spun ca tot timpul se întamplă asta) de a mă duce in bucătarie şi a mânca ce găsesc şi eu. Dar în bucătarie când practic acest ritual, este întuneric şi…foarte linişte… chestia aia este aşezată pe dulap, iar dacă stai pe scaun, nu prea îl observi.

Mâncam acum 2 săptămâni ceva chipsuri (deşi nu am voie 😀 ) şi deodată a început în bucatărie un sunet foarte ciudat, şi eu m-am speriat normal că doar într-o încăpere liniştită ca aia nu auzi chiar orice sunete, şi după ce acel sunet se terminase, urmă un simplu: “PUF!”. Abia atunci mi-am dat seama ca Glade-ul meu a “emanat gaze”. Şi da, m-am speriat puţin :)) .

Azi dimineaţă când mă pregăteam pentru ceea ce numesc eu şcoală, la televizor a fost difuzată un promo, făcând reclamă la Glade MicroSpray. Acolo, i se spunea ca este ultra inteligent, că pufuie când trebuie, dar la mine e exact opusul. Pufuie doar când trebuie şi..e PROST :)) .

Deci, astăzi, 24 septembrie 2009, in jurul orei 20:00, căştile mele au decedat oficial :(( .

Cauzele decesului înca nu sunt cunoscute, dar se pare că i sa desprins o cască, organ vital iar inevitabilul s-a produs.

Într-un exces de furie a nemernicului de Daniel, din cauza monitorului care făcea figuri, a tras o înjurătură şi a dat cu bietele căşti de pământ. Şi ironia sorţii este că, s-a desprins casca bună, şi nu cea dreaptă care nu mergea =)) .

În exclusivitate pe www.rebig.info : dăi un click pe citeşte în continuare şi o să ai prima imagine cu căştile moarte !!! SENZAŢIONAL

Presupunem că ştie toată lumea cred că azi e 13 iulie. Buuuun.

Azi am apucat să scriu un post cu pisicile şi o postare pe RockMag şi atât că a picat net-ul pe la 13:30 şi naiba ştie când s-a dat.

Apoi, văzând că n-am net, am zis că mă reapuc de Football Manager 2009, încep carieră nouă, mă bag la Steaua, dau afară aproape tot staff-ul tehnic, angajez antrenori noi, psihologi şi scouteri noi, cumpăr vreo 4 atacanţi, 2 mijlocaşi şi un fundaş stânga – toţi de valoare şi… SURPRIZĂĂĂĂ! Eroare la Football Manager şi eu n-am nicio salvare de la începutul jocului.

Mda, am restartat calculatorul şi nu ştiu ce naiba că la pornitul lui îmi cerea dischetă sau CD bootabil cu Windows XP. :O Apăs direct pe butonul de la PC (cu cel cu care pornesc unitatea centrală) şi cred că cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pornit calculatorul. Băi, credeam că mi s-a f*t*t tot ce aveam în hard-disk că nu aveam nici măcar un BACKUP. Am zis că dau un Disk Defragmenter că cine ştie, poate mai “vindecă” cu ceva.

Vine tata acasă, net n-am avut şi am lăsat PC-ul pornit toată ziua fiindcă ne-am hotărât să mergem la pescuit. N-am prins decât un somn pitic cât un deget şi un şalău, la fel de mic. Nici măcar acolo n-am avut noroc azi. 🙁

Iar acum, când am ajuns acasă, m-am dus în grădină să stropesc castraveţii şi roşiile cu piatră vânătă şi m-am ales şi cu vreo enşpe pişcături de ţânţar.

Cam asta a fost pe ziua de azi. Acum mă întreb dacă a fost “13 cu ghinion” sau chiar că m-au blestemat naibii pisicile alea ?

În primul şi în primul rând nu aş vrea să candidez la preşedenţie în ţara asta! Dar mă rog, dacă nu aş avea altă posibilitate de a mă îmbogăţi, aş alege şi preşedenţia, ai un salariu “BUNICEL”. Oricum, niciun preşedinte nu va mai putea schimba ceea ce e în ţara asta, la momentul respectiv. Dar să zicem, asta e o leapşă aşa că trebuie să spun ce aş face.

Campania s-ar numi “România, trezeşte-te-n morţii mătii!” (după un nume aşa înflorit sigur mă veţi vota!)

Aş promite (ca toţi politicienii, dar oricum dacă ies preşedinte nu fac aşa ceva, mai important să fur eu banii statului… dar shh, nu mai spune la nimeni!)

Aş face autostrăzi suspendate peste Bucureşti.
Aş promite că fac multe
Din nou aş promite că fac multe dar nu fac nimic.
Şi aş pune această melodie imn naţional.

Din fericire am refăcut blogul şi sper să numai îmi cauzeze probleme.

După cum vedeţi am o temă nouă şi hostul de la Crusher, care merge foarte bine.

Mă voi reapuca de scris articole şi sper să mai treceţi pe aici 😛

O zi bună ! 🙂