rebiG

E early morning, matinala cum ma stiti, ma gandeam sa fac frumusel o manichiura si apoi sa incep day shift ca o floricica… Buuuut (propriu si figurat) cand tastez eu iutub si ma gandesc sa caut niste muzica.. asa de trezire lenesa, nici prea prea nici foarte foarte, vad un titlu si o imagine cu o tanti foarte sexy care indeamna populatia la exercitii fizice…

Si nah ca ma pocneste constiinta…. sa facem bilantul: acum cativa ani faceam dans sportiv, un pic de volei si un pic de tae bo… bun. In a 12a la 6 dimineata alergam prin Tineretului de mama focului si ma straduiam sa merg pe role (tot bicicleta.i sfanta). Bun. Acum ce fac? urc 3 etaje si gafai, merg putin mai mult si simt ca.mi sade inima, cum ma prinde putin curentul ma fute coloana de ma pune la pat…. Bah… nasol. De un an si ceva ma tot rog de mine (eu de mine) sa.mi misc curul sa mai fac niste workout… da cine s.auda. Gata, pan’aici. Sunt fumatoare si sedentara, combinatia ideala. Merg sa incep dezmortirea de oase.

Asta e inca un post introspectiv, nu e moda, nu e de interes general, sunt doar gandurile mele puse pe o foaie virtuala cu scopul de a fi reanalizate peste ceva timp.

Status: e dimineata, am stat treaza inca o noapte, am un program inexistent, fumez o tigara, una din ultimele ramase, nu am o tinta sigura, sunt in continuu proces de analiza, stari schimbatoare, parca as fi pe ciclu mental de cateva luni incoace.

A guy told me a couple nights ago, while i was making jokes and messing around on cam, that i make people seem more alike then different. At the moment i said… dude you’re right. I didn’t even completely realize it then but after a while it just came back to me. What the hell, this has nothing to do with what i wanted to say… never mind. I’ll just think about it another time… Maybe it’s not completely out of this topic.

Pentru ca sunt eu cu mine imi permit sa gandesc in engleza, so don.t be scared. And even if you are i don.t really give a fuck. Let.s move on. Dimineata asta are niste reguli: trecem de cacatul numit femeie sau barbat, trecem de mentalitati, cultura, puncte de vedere. Exist doar eu ca om, ca individ uman daca vrei. Trec de blog, de nume, de aliasuri, de job, de statut. Raman eu cu mintea mea.

Am mentionat si in alt post ideea de frica. Spuneam ca ne nastem cu doar 2 frici, restul le “capatam” pe parcurs, majoritatea in copilarie, de la parinti. Originea mai putin conteaza in secunda asta… efectul ma intereseaza mai mult. Ce poate face frica din tine? In ce te transforma? Raspunsul logic ar fi “Fricos”… raspuns corect. Atentie, nu vorbesc de frica de a se scumpi benzina sau tigarile. Da.le dracu, n.ar fi ceva nou. Vorbesc de frica patrunzatoare… care intra in vene… care te consuma pe zi ce trece…

Frica poate fi superficiala sau inradacinata. Sunt unii care au “fobii” doar pentru ca “este la moda”. Sunt altii carora daca le arati un cutit cu alt scop de a taia ceapa, li se deruleaza un episod in minte intr.o fractiune de secunda, intepenesc, li se maresc ochii, se uita fix in pupila ta si ori o iau la fuga ori iti taie gatul. Aia e frica… frica dusa la extrem…. momentul in care sangele o ia razna si te duce la punctul extrem…

De multe ori ai tendinta sa o infrunti tocmai pentru ca ti.e frica de ea. Da. Ti.e frica de frica ta. Ti.e frica de singuratate? Daca ai impresia ca esti parasit de toti, si culmea, chiar esti, daca ramai cu un prieten ratacit in anturaj o sa faci pe dracu.n patru sa.l tii langa tine. Il iubesti dar tu cui ramai? Act ultim: ori te sinucizi ori il sechestrezi.

Poate nu ai experimentat multe chestii infricosatoare pana acum. Nu conteaza. Le ai, ti le.ai insusit de la altii. Nu vrei sa zbori cu avionul ca dracu te ia daca te prabusesti… si poate inainte sa te prabusesti te ineci cu propria voma pentru ca poate ai rau de avion.

Ce se intampla cand auzi frici, vezi frici dar inca nu sunt ale tale, nu le.ai experimentat? Nu.i nimic… faptul ca te sperie atat de tare le va face sa vina la tine ca musca la cacat… si atunci doare…. nu esti pregatit prietene. Doar doare. Si te doare pana.n fundul sufletului pentru ca deja stiai teoria si practica te.a omorat. Si spui : nu credeam sa fie chiar asa… stiam si totusi mi.am primit.o. Frica altora bagata.n curu’ tau plus frica ta proprie si personala… Booom. O frica imensa.

Auzisem de oameni care tin lumanarile muribunzilor. Ok. Bravo lor. Au plans? nasol… Am tinut lumanarea… am vazut murind… am vazut murind frumos… nu am plans, nu mi.a fost rau… am fost impacata… pentru ca il iubeam… si inainte de asta, in coma, ii spuneam cat de frumoasa era seara aia in care era un meci de fotbal si prima ninsoare din iarna…

Mi.a fost frica de bataie si cutite… cand la 7 ani am fost obligata sa merg sa amenint cu moartea avand un cutit in mana… am depasit teama de bataie prin inteligenta de a riposta si prin ura… am devenit puternica, am invatat sa supravietuiesc loviturilor lovind inapoi instinctiv in puncte esentiale. Nu doar fizic. Am trecut de frica fata de obiectele ascutite devenind prietena lor… poate prea intima. Acum ma fascineaza cutitele… inca mai am de exersat la aruncari… dar la impuns ma pricep de minune.

Mi.a fost frica de nou… si am schimbat orasul. Si nu.i rau deloc. Mi.a fost frica de dezamagiri… si am primit din plin. Mi.a fost frica de trecut si l.am ignorat… de schimbat nu.l pot schimba. etc.

Mai am frici… frici pe care incerc sa le ignor sau sa le infrunt. Nu mereu merge. Sunt unele pe care am impresia ca le pot depasi… dar cand apar ma impietresc. Ti.a fost vreodata frica de raul absolut? L.ai simtit vreodata? Ai tremurat vreodata in prezenta raului? te.a facut sa.ti pierzi vocea si sa simti ca esti un nimic si nimeni? Poate doar mie mi s.a intamplat.

Nu o data am intalnit intrebarea “credeti in diavol sau in ocult?” … Nu exista bine fara rau… nu exista un Dumnezeu absolut bun sau absolut rau. Ce te faci cand esti nascut in credinta si ajungi in niste puncte care te fac sa intrebi unde e binele… pentru ca simti numai rau. Frica asta e mai urata decat frica de orice. De ce? Nu pentru ca te.ar putea rani… ci pentru ca te.ar putea omori….

Ce faci cand te doare? Astepti sa treaca… te obisnuiesti cu durerea… iei pastile… sau incepe sa iti placa si maschezi prin falsa compatimire si vina asupra altora? ahh ce urasc asta… mergi mai departe si evita ce te.a ranit. Trebuie sa fii prea prost sa repeti aceeasi greseala over and over again…

Atata timp cat inca te mai doare ceva inseamna ca traiesti. Esti viu. Bucura.te. Unii si.ar dori sa.i mai doara… si nu mai au privilegiul asta. Durerea poate fi frumoasa daca sti sa o controlezi. In fond sa zicem ca as muri maine. De ce mi.ar fi frica? Cred ca de nimic… da regrete sigur as avea. Mai am multe de facut. printre care sa merg la somn acum… Punct.

Nu mai pot sa suport ce se intampla zi de zi in tara asta. Am indurat ani de zile, dar acum chiar nu mai pot. Nu mai rezist psihic. Imi vine sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata, insa am niste probleme grave. Iar perspective de a le rezolva nu sunt. Asa ca nu stiu ce sa fac. Am zeci de responsabilitati, si oricat ma chinui, nu pot sa fac nimic. Nu pot. Fiindca am avut ghinionul sa ma nasc in tara asta care nu ar trebui sa se numeasca asa… E o mare gluma proasta, nu e o tara….

Vad oameni care nu merita ce li se intampla in fiecare zi. Vad oameni care sunt tratati ca si cum ar fi ultimele jeguri, vad saracie, foamete, si zero sperante. Banul este Dumnezeul multora, viata nu mai inseamna nimic pentru nimeni. Asadar, nici pentru mine nu mai conteaza viata nimanui. Din partea mea, poate sa moara oricine, nici in cot nu ma doare. Ei ar face o petrecere pe mormantul meu, asa ca nu vad de ce sa imi pese mie de altii. Chiar nu are rost.

O sa ma duc unde vad cu ochii, vad ca ma lupt cu morile de vant, ca si Don Quijote. Nu mai pot sa lupt cu incultura si cu nepasarea, m-au depasit. Fiindca 99 % din romani sunt inculti ! Da, de asta. Nu mai are sens sa lupt intr-o astfel de porcarie numita Romania. Nu imi e locul aici. Voi pleca totusi. Acesta e ultimul meu post. Ramaneti cu…rau. Cu bine sigur nu ramaneti. Sistemul m-a invins…

Am impresia ca anumite persoane ce imi citesc opiniile de pe aici, nu sunt de acord cu mine, fiindca aplica un rating slab, de cate o steluta, la articolele care, zic eu, sunt foarte realiste. Nu as scrie despre ceva daca nu as sti foarte bine ce vorbesc… Am trait multe lucruri care imi dau dreptul sa stiu ce zic… Va garantez asta.

Insa bineinteles, nu toata lumea are capacitatea de a intelege anumite lucruri din ce se intampla in jur, am mai spus-o de multe ori… Si prin urmare, nu prea stiu respectivii cam pe ce lume traiesc… Asta e problema lor, nu imi pasa, insa ma amuza cand ma gandesc la cat de multi sunt cei care inca nu inteleg ca nu se afla intr-o lume perfecta, ci intr-una plina de chestiile descrise de mine.

Eu le-am trait pe propria piele toate, ei se pare ca nu, de fapt ce sa mai, am mai scris eu ca sunt din astia, oho, o gramada, nu ai ce face. Nu vor baga la cap niciodata… Treaba voastra daca nu pricepeti, asta e. Poate candva veti intelege si voi cum e viata de fapt.

Cand o pitipoanca crede ca imi pare rau ca nu o pot avea, ca ea e “valoroasa” si o vor toti, in afara de un “taran” ca mine 🙂

Cand un bou crede ca daca faci ceva intr-un anumit mod esti tampit, el nu stie ca oamenii se pot si preface in anumite cazuri sau pot sa falseze 🙂

Cand un idiot are impresia ca “mi-e ciuda” ca nu pot fi ca el, mda, ca el, deci mai exact la fel de retard si batut in cap, desigur, el considerandu-se fabulos 🙂

Cand unii se iau de tine crezand ca daca dau dovada de incultura si de lipsa de orice neuron in capatana, pot sa te numeasca si pe tine la fel, de parca ceilalti care “participa” la faza asta nu isi dau seama ca e un bicitoc. Yeah, right ! 🙂

…si multe altele, dar cine stie, poate intr-un episod viitor, mult mai vast….

Aseara am aflat ca..o ruda apropiata, ca altfel nu merita sa ii spun, ma triseaza pe la spate si minte pe cineva ca eu nu vreau sa fac un anumit lucru, cand de fapt nu a fost nici vorba de asa ceva.. Daca esti om cu ei, te ard pe la spate toti.. Asa sunt “neamurile”.. Hm, ce copil prost…crede ca are cu ce sa ma afecteze ca l-a mintit pe respectivu… Dar nici vorba, ala oricum nu il crede, ca stie cat de prost e..

Aseara am invatat ca o persoana al carei chip nu iti convenea sa-l vezi, poate fi un partener bun de bautura… Deci si prin urmare, NU INTELEG PENTRU CE A INVENTAT DUMNEZEU “PRIETENII” DACA SUNT ASA DE NEMERNICI SI TE INJUNGHIE PE LA SPATE..

…sa imi transform fiecare vis in realitate, sa imi urmez calea pe care o aleg fara sa am regrete, neimpliniri… Dar ma simt atat de singur uneori, de neimplinit, sufletul meu nu poate evada si zbura spre cerul albastru, pentru a uita de tot ce il tinea prizonier aici jos… Nu imi gasesc locul nicaieri, visez mereu la altceva, la ce e dincolo de nori…dincolo de infinit…

Regret ca au trecut atatia ani in care spiritul meu a fost captiv, a fost fortat sa vietuiasca intr-un loc pe care niciodata nu l-a agreat… Un spirit liber vrea mereu mai mult de la viata, vrea sa plece spre zari nemarginite, pana la capatul Universului, pentru a vedea tot ce exista, pentru a intelege cine suntem si de unde venim, dar mai ales spre ce ne indreptam.

In fiecare zi imi imaginez ca viata nu e asa cum o vedem in realitate, imi imaginez ca totul e bine, ca nu imi trec secundele pe langa mine fara sa ma aleg cu ceva.. Stau cu gandul la alte locuri, la alte epoci, la vremuri de mult apuse, sau la vremuri viitoare… Sunt un visator realist, mai bine spus.

Va sa zica, desi imi place sa visez, sunt totusi constient ca realitatea e foarte cruda… Dar observ uneori ca sunt inconjurat de oameni care habar nu au pe ce lume traiesc, au impresia ca sunt in Rai, nu pe pamant… Ei nu au nici cea mai mica idee ca exista crime la tot pasu, minciuni si rautate… Se lasa dusi de valul prostiei si nu de putine ori ajung sa pateasca tot ce e mai rau, pentru ca nu stiu sa se fereasca.

Nu poti ignora ce se intampla in jur, oricat ai vrea.. Nu stiu cum am reusit sa ma stapanesc pana acum, sa nu fiu impins la cele mai grotesti fapte, care recunosc, mi-au trecut prin gand.. Am vrut de multe ori sa ma sinucid, dar ceva, nu stiu ce, m-a oprit… As fi vrut ca acel ceva sa fi fost ceea la ce ma gandesc eu acum, dar din pacate… Nu am avut pe nimeni pe care sa iubesc cu adevarat.

Doar intr-un caz anume am cam “dat cu piciorul”, involuntar in mare parte, unei fiinte pe care am placut-o cel mai mult in viata asta, decat pe oricine altcineva la un loc… Cu parul cretz, ochii ei frumosi si-atat de calzi…m-a facut sa simt atingerea ei de inger coborat in bratele mele, pe o banca, la inceput de toamna… De atunci au trecut cativa ani…si stiu ca acele vremuri nu vor mai veni.

Nu am reusit sa o tin langa mine, poate am fost prea aiurit in perioada aia…dar macar in acea seara, am simtit ca sunt iubit cu adevarat… Iar acum..sunt constient ca nu voi mai fi niciodata atat de fericit cum m-a facut ea..intr-o seara de septembrie, cand o tineam in brate si oricati oameni ne inconjurau, numai pe ea o vedeam… Mi-e dor sa mai fiu iubit din nou.

Desi initial,blogul acesta s-a nascut din dorinta de a ma exterioriza…de la o vreme mi s-a cam luat de relatat/aberat pe marginea unor subiecte ce ma vizeaza in mod direct. Evenimente au fost multe…insa…
Am preferat sa nu le mai acord atata importanta. Si de aici intervine monotonia pe Ashes Of Love…

Am renuntat la unele din vechile obiceiuri si am adoptat altele in schimb. Am dat uitarii replici,iar altele inca imi rasuna in minte si parca azi prind sens : “Alexandra,nu-ntelegi…“
Eiiii,nu-ntelegeam. Nu-mi dadeam silinta. Si am pierdut. Si-am luat-o de la capat. Si cad … si-o sa ma ridic ori de cate ori va fi nevoie.

Voi sfarsi intr-o nota optimista de fiecare data,fie ca inchei un capitol,fie ca trag linie la jumatatea capitolului ca sa respir putin…si sa-mi revizuiesc notitele.

Privesc in jur si totul mi se pare anost. Aceleasi fete incruntate,disperate din diverse motive,ce afiseaza uneori un zambet fals,in spatele caruia se-ascund frustrari si lacrimi…Oameni pe langa care se scurge timpul ireversibil…si nu pot impiedica in vreun fel acest lucru… si eu fac parte din ei…
Probabil,asta ma deprima cel mai mult…ca nu pot opri timpul in loc,sau, ca nu il pot face sa treaca mai repede cand e cazul…

Vineri 13 e o superstitie intalnita in intreaga lume,asa ca s-a gasit un termen pentru cei care se tem de aceasta data. Fobia se numeşte paraskevidekatriaphobia.

Vineri 13 a starnit multe controverse, dar nu se stie exact de la ce au pornit superstitiile legate de aceasta zi. Daca egiptenii si chinezii considerau numarul 13 ca fiind norocos, americanii nici nu vor sa auda de data respectiva.

Legatura dintre vineri 13 si ghinion se pierde undeva in ceata…
Primul eveniment istoric inregistrat legat de aceasta data, este masacrul Cavalerilor Templieri, care a avut loc vineri, 13 octombrie 1307. Ar putea avea si origine biblica: al 13 membru al Cinei cea de Taina a fost cel care l-a tradat pe Iisus.

Iata si cateva super-idei despre vineri 13:

– multe spitale din lume nu au salonul cu numarul 13, unele cladiri inalte nu au numerotat etajul 13 iar unele aeroporturi sar peste poarta 13.

– Napoleon era triskaidekafobic (o alta denumire a fobiei). El nu calatorea in ziua de 13 a fiecarei luni si nici nu primea 13 invitati la masa.

– numarul 13 sufera si dupa pozitia lui, imediat după 12 care in numerologie este considerat un numar complet, perfect: 12 luni in an, 12 semne zodiacale, 12 zei in Olimp, 12 munci ale lui Hercule, 12 triburi în Israel, 12 apostoli ai lui Iisus, 12 oua intr-o duzina, etc.

La noapte,voi putea admira luna in toata splendoarea ei… Pe langa peisajul celest care ma fascineaza de fiecare data, isi va face aparitia si o ploaie de stele.

Noptile de vara sunt cele mai astronomice nopti din cursul anului…
Pe langa vremea buna si calda, concediu sau vacanta, mai sunt Calea Lactee si meteorii lunilor iulie si august, care aduc cerului un farmec aparte. Cel mai celebru curent meteoric, vizibil in aceasta perioada, este Perseide. Acesta are maximul la 12 august si produce un numar de aproximativ 200 de meteori intr-o ora, in conditii ideale.

Concret, in preajma maximului Perseidelor, ar trebui sa se observe cam o stea pe minut.
Asa ca intre 19:30 si 22:00… ochii-mi vor fi atintiti spre cer!