Moto E6 este un telefon de buget plin de compromisuri. Este smartphone-ul accesibil cu un ecran de 5,5 inci și o baterie detașabilă – o adevărată raritate în zilele noastre. Dar îi lipsește un senzor de amprentă digitală, include un port microUSB în loc de USB-C și menține rezoluția la doar HD + sau 720p.

Moto E6 are un chipset Snapdragon 435 pentru a-i oferi cea mai mică performanță posibilă față de Moto E5 și este încă limitat la 16 GB stocare internă și 2 GB RAM. Camera este singurul lucru care a văzut un upgrade decent, dar nu ar trebui să vă așteptați la fotografii fantastice.

Iată un lucru pozitiv pe care îl are designul Moto E6: deoarece este fabricat din plastic, nu veți putea sparge spatele așa cum ați face cu un telefon din sticlă. Este destul de mic și nerafinat, deși vă poate plăcea că este suficient de compact pentru a se încadra cu ușurință într-o singură mână.

Avem, de asemenea, o problemă reală cu portul microUSB din partea de jos a dispozitivului. USB-C a devenit standardul popular pentru telefoanele Android, iar seria Moto E nu a reușit să prindă această tendință în 2019.

Moto E6 are o cameră pe spate de 13MP care atrage mai multă lumină datorită pixelilor mai mari de 1.12μm ai senzorului, cu o deschidere f / 2.0. Camera frontală rămâne 5MP, cu aceiași pixeli de 1,12μm și o deschidere f / 2.0. Veți găsi o mulțime de trucuri software pe partea frontala, cu adăugarea blițului pentru a vă lumina selfie-urile.

Cand vine vorba de reteaua gsm, telefonul vine codat si am apelat la moto e6 unlock code free pentru a putea folosi telefonul in reteaua Vodafone, pe gratis. Moto E6 promite o durata de viață a bateriei pe tot parcursul zilei, deși bateria sa este de doar 3.000 mAh, față de bateria E5 de 4.000 mAh.

Membrana bituminoasa: sase caracteristici care fac diferenta

Progrese spectaculoase au fost facute in ultimii zece ani in domeniul materialelor de constructie si nu numai. Pe langa membrana bituminoasa clasica cunoscuta si sub numele de roofing, exista in ziua de azi numeroase tipuri de membrane pe piata. In ciuda ofertei bogate, am constatat faptul ca membranele bituminoase au ramas in topul preferintelor. Asta deoarece membrana bituminoasa prezinta o multime de avantaje deloc de neglijat.

O lunga durata de viata. Principalul avantaj oferit de o membrana bituminoasa ? Lunga durata de viata. In momentul in care cauti la un depozit online de materiale de constructii o membrana hidroizolatie, cu siguranta ti se va recomanda mebrana bituminoasa. In general, etanseitatea oferita de membrana bituminoasa poseda o durata de viata de mai multe zeci de ani. Poate ajunge chiar si la 40 de ani. Un alt avantaj deloc de neglijat: acest tip de membrana nu necesita practic niciun tip de intretinere de-a lungul anilor. Va fi necesara doar o intretinere anuala pentru a garanta durata de viata a membranei.

O rezistenta exceptionala. Membranele bituminoase contin cel mai adesea aditivi pe baza de polimer si sunt intarite cu diferite tipuri de armatura. Rezultat? Materialul poseda o rezistenta mecanica deosebit de ridicata ceea ce inseamna ca o membrana rezista in mod exceptional la socuri si la alte constrangeri exterioare.

O polivalenta incomparabila. Membranele bituminoase ne protejeaza nu doar acoperisurile si terasele locuintelor, scolilor, birourilor sau cladirilor de apartamente de intemperii ci permit in egala masura si etanseitatea peretilor de fundatie.

O mare durabilitate. Da, o membrana bituminoasa respecta mediul inconjurator. Poseda o lunga durata de viata si pot fi reciclate in vederea fabricarii unor membrane noi. Odata ajunsa la “sfarsitul vietii” o membrana bituminoasa poate fi acoperita cu usurinta de o noua membrana. Acest lucru va prelungi durata de viata a acoperisului tau cu înca 30-40 de ani.

Un bun raport calitate/pret. Membranele bituminoase sunt economice pe plan financiar. Cu un minim de cunostinte in domeniu, poti spre exemplu instala tu insuti membrana pe acoperis si sa faci economie.

Alegerea ideala pentru renovari. Membranele bituminoase sunt perfect adaptate proiectelor de renovare ale acoperisurilor bituminoase existente. Asta deoarece membranele integreaza o banda termica care poseda o functie dubla: se afla pe post de strat de finisare de inalta calitatea si repartizeaza in mod echitabil presiunea aburilor pe acoperis pentru a se evita formarea unor bule.

Vei gasi pe piata cu siguranta un model care sa se plieze pe nevoile si cerintele tale.

Consumatorul obisnuit de cannabis utilizeaza, de obicei, uleiul de canepa ca produs alimentar. Ca si alte uleiuri similare (de exemplu, uleiul de nuca de cocos, uleiul de masline, uleiul de arahide), uleiul de canepa are un continut ridicat de:

  • magneziu;

  • potasiu;

  • vitamina B1;

  • vitamina B2;

  • grasimi polinesaturate omega-3 si omega-6;

  • vitamina E.

Cand mananci ulei de canepa, corpul tau foloseste vitaminele si mineralele pentru a-ti mentine organele sanatoase. Pielea ta beneficiaza de unele dintre aceste beneficii, insa este ultima de pe lista, deoarece este cea mai indepartata de interiorul tau. Ai putea manca din ce in ce mai mult ulei de canepa in speranta de a creste sansele ca nutrientii sa ajunga la piele, dar acest lucru iti poate afecta stomacul.

In schimb, ai putea aplica uleiul de canepa direct pe piele. In acest fel, pielea ta este prima care primeste beneficiile.

In randurile de mai jos sunt enumerate cateva dintre cele mai importante beneficii pe care le ofera uleiul de canepa pielii.

  • Intinereste si ofera prospetime.

  • Ofera hidratare de lunga durata. Daca pielea ta se usuca la jumatatea zilei, iti recomandam sa incerci acest ulei, deoarece utilizarea continua a acestuia, in timp, va stimula capacitatea pielii de a se mentine hidratata o perioada mai lunga.

  • Echilibreaza pielea grasa. Ai putea crede ca niciun ulei nu este benefic pentru tenul gras. Ei bine, exista un motiv pentru care pe piata gasim tot mai multe produse cosmetice din canepa recomandate tenului acneic. Deoarece uleiul de canepa nu infunda porii, acesta este un hidratant ideal pentru pielea care se confrunta cu exces de sebum, pori dilatati, cosuri si puncte negre.

  • Calmeaza pielea. Daca ai parte de o senzatie de iritatie temporara a pielii, acesta este uleiul potrivit pentru tine! Uleiul de canepa calmeaza in mod natural tesuturile pielii, iar umezeala pe care o asigura combate disconfortul temporar.

  • Reduce aparitia ridurilor si liniilor fine. Uleiul de canepa poate proteja tenul impotriva diferitilor factori de mediu si poate ajuta la reducerea aspectului liniilor fine si a ridurilor.

  • Este potrivit pentru toate tipurile de piele. Chiar daca ai tenul uscat, gras sau mixt, uleiul de canepa este aliatul tau. Calmant si linistitor, acest produs miraculos ofera, in acelasi timp, cantitatea potrivita de hidratare, lasand pielea hranita, catifelata si proaspata.

NUmarul masinilor a crescut simtitor, atat la oras, cat si la sat. Dat fiind faptul ca sunt din ce in ce mai multe, este clar faptul ca trebuie sa fie parcate undeva. Nu toti soferii beneficiaza de un garaj in care sa isi tina masina, motiv pentru care foarte multi administratori locali au ales sa demareze procese ample de asfaltari parcari . Desi exista si alte solutii care pot fi mai ieftine ( beton sau pietris), asfaltul demonstreaza ca este cel mai eficient pentru o parcare, iar motivele sunt cat se poate de convingatoare:

  • Este un material silentios. Chiar daca parcarea este amenajata intre blocuri, aceasta nu va fi zgomotoasa, asa cum se intampla in cazul betonului sau in cazul pietrisului;
  • Este un material durabil. O alta calitate a asfaltului este durabilitatea. Atata vreme cat este bine montat, acesta poate sa reziste fara probleme peste 7 ani la trafic intens sau chiar zeci de ani atunci cand traficul este mic. Dat fiind faptul ca intr-o parcare traficul este destul de redus, asfaltul poate fi solutia perfecta;
  • Poate fi foarte placut din punct de vedere estetic. Asfaltul modern poate fi pus in opera in asa fel incat sa fie foarte drept, are un contrast foarte placut cu elementele naturale sin jur si poate fi desenat cu usurinta cu diverse indicatoare. O parte importanta a esteticii o joaca faptul ca poate sa fie colorat in diverse nuante;
  • Nu se pateaza usor. Asfaltul ascunde foarte usor petele de la fluidele masinilor sau alte probleme. Daca este patat, poate sa fie curatat cu usurinta.
  • Se potriveste la aproape orice stil de constructie. Asfalturile, indiferent de tipul lor, sunt foarte flexibile si versatile.

Este adevarat ca asfaltul nu este un material foarte popular pentru parcarile din zonele cu veri foarte calde, insa de cele mai multe ori, in Romania nu este cazul de veri sufocante. Pe timp de iarna, asfaltul are proprietati mult mai bune decat alte materiale, deoarece zapada se topeste mult mai repede pe el si nu il face sa se crape.

Când alerg mi se îngrămădesc cele mai multe gânduri şi nu mai vor să fie pe poziţii de start paralele. E aşa de simplu să ţii ordine în gânduri când nu alergi. Azi am făcut cele mai rituale pregătiri pentru alergat. Chiar mi-am încărcat şi iPod-ul în speranţa că o să alerg mai mult de o oră (şi aşa am şi făcut). Obsesia nouă a fost cu mine (playlist – on the go – settings – repeat track – one – now playing – play) şi asta m-a ajutat să pornesc, dar şi să am unde să mă întorc. La melodie, dacă nu la altceva.

Când alerg, de cele mai multe ori am o groază de oameni – imaginară e doar prezenţa lor, ei sunt cât se poate de reali, Doctore – cu care ţin pasul. Azi, de exemplu, am alergat cu bărbatul de 65 de ani care mi-a povestit acum câteva seri la telefon că atunci când aleargă trăieşte cu frica teribilă că primele semne de Alzheimer o să apară în timp ce aleargă şi nu o să mai ştie să se întoarcă acasă. Când mi-a povestit asta, am scăpat telefonul din mână. Vedeam deja eşafodajul patriarhal (în mod necesar în umbră şi alb-negru) în care soţia şi cei trei copii îl aşteaptă şi pluteşte în aer atmosfera aia de nu-se-mai-întoarce. Dacă nu aş fi trăit asta, nu aş şti cum se rumegă gândurile astea, dar ştiu. Parte din mine a alergat cu el ca să mă asigur că ajunge înapoi acasă.

Tot azi am alergat cu tatăl din ‘Copilul din spatele ochilor’ şi mă gândeam, nu ştiu de ce, că în piesă, deşi o ador, joggingul tatăului este singurul lucru care nu este deplasat, singurul lucru care te ţine cu picioarele pe pământ şi nu-ţi acordă mai mult de revoluţie în jurul propriei case, care, în felul ei, este o formă de libertate.

Eu când alerg, fug. E o parte din mine care prinde viteză şi nu mai vrea să se întoarcă acasă (oricare casă, chiar şi a mea, care este prea drăguţă să vrei să fugi de acasă), şi altă parte din mine care simte că e iar copil şi că poate să facă ce vrea. Şi mai e o parte din mine care zâmbeşte, stupid, ştiu, de parcă alergând îţi laşi în urmă problemele: ca şi cum toate ar avea o localizare precisă pe harta oraşului şi tu ai tinde în altă parte. Şi în fine, e o parte din mine care alege să alerge pentru că atunci când alergi nu observă nimeni că plângi.

‘Ça me fait du cinéma‘, spun francezii, deşi există şi cei care nu au o problemă cu ‘Je me fais du cinéma‘ – într-un fel îmi reclam şi eu apartenenţa la această categorie. ‘¡Es de cine!’ exclamă spaniolii, şi la fel şi israelienii ‘KHayayy ze lo kolno’a’ (i.e. ‘viaţa mea nu este cinema’). În engleză poate singura chestie care seamănă este ‘technicolor life‘ sau ‘Holywood life‘, acum că stau şi mă gândesc, nu ştiu alte expresii referitoare la viaţă şi cinema. În română nici atât: pesemne cinematografia n-a pătruns în ungherele limbajului, fie.

A fost o vreme în care am fost ‘Longterm Companion‘: scena finală mă bântuie deja de 18 ani. Filmul este prost vecin cu documentarul (o specie pe care n-am înţeles-o sau înghiţit-o niciodată). Mult timp apoi am fost ‘The House of the Spirits‘, cu accent pe Meryl Streep (una din puţinele femei din cinematografie cu care pot să întreţin relaţii de identificare de lungă durată). Am fost şi ‘A Very Long Engagement‘, şi ‘The Hours‘, şi ‘Bent‘ (deşi nu cred în secrete, încă sper să am cui să îi fac semnul cu degetul la tâmplă).

Am fost ‘The Piano‘ pe vremea când încă speram să muţesc, şi ‘Iris‘ când mi-am dat seama că vreau să îmbătrânesc alături de cineva. Când nu am vrut să îmi pun întrebări, am fost pur şi simplu ‘Never Been Kissed‘ sau ‘Bridget Jones’s Diary‘. Acum, fără doar şi poate, de prea mult timp, sunt ‘Sommersturm‘: cred încă în puritate şi în primele gesturi. Şi ca să citez pe cineva foarte drag mie, ‘dacă n-ar fi fost viaţa mea, n-aş fi crezut că aşa ceva se poate întâmpla’.

Primul meu laptop are deja 3 ani. Cred. Adică e posibil să îi împlinească în decembrie, dar la fel de posibil şi în septembrie (perioadele din viaţa mea care au fost mai zbuciumate au o cronologie care se schimbă de la an la an, în funcţie de amploarea şi actualitatea traumelor).

Îl folosesc în paralel cu laptopul de-al doilea, care nu reuşeşte să câştige teren pentru că: nu ştie să scrie cu diacritice, nu se potriveşte pe laptop cooler pad şi nu mă face să-l apăr când e în geantă (a fost izbit deja de nenumărate ori, dar cum n-are unitate optică, mi s-a spus că pot repeta de n ori experimentul. Pe de altă parte, e mult mai uşor de cărat peste tot şi a postat din 3 ţări în 2 luni, fapt pentru care îl felicit).

Aşadar laptopul meu cel vechi este cel mai de încredere. Nu are nimic competitiv faţă de laptopurile care se vând în zilele noastre, dar încap în el 6,000 de cărţi electronice şi cam 15,000 melodii. Era cam zgâriat aşa că i-am dat un facelift cu un sticker şi un mouse asortat (deşi până acum n-am folosit mouse la laptop), după cum urmează:

Azi dimineaţă, încă nefamiliarizat cu felul în care arată, mi-am spus, ‘huh, laptopu’ lu’ Barbie’. Mai încolo mi-am dat seama că arată ca orice produs actual, adică made in China (cu toate că produsul este made in U.S., dar cred că şi americanii învaţă din reţeta succesului comercial chinez). Până când, acum, pe seară-noapte, mi-am dat seama că este un kitsch care mă reprezintă, că nu am nimic împotrivă să arate aşa, că deşi nu are nimic masculin mi se pare duios de personal şi că abia aştept să îl plimb şi pe el pe ici pe colo.

Poate dacă i-aş găsi şi o geantă potrivită, m-aş simţi mult mai liniştit acum.

Cred că totul a început cu o bluză portocalie de mătase, foarte mulată şi foarte scurtă. Era pe vremea când noţiunea de gen mi se părea cel mai bun loc de joacă pentru contorsionism, fie el doar conceptual sau sartorial. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat cu bluza respectivă. Ultima oară mi-o amintesc la o petrecere la care nu voiam să merg şi la care eram jumătate-om jumătate-drag şi mi s-a părut foarte, foarte cool că nimeni nu ţinea să vorbească cu mine în mod special. Retrospectiv, nici eu n-aş fi vorbit cu tipul ăla auschwitzian de slab, cu părul vopsit portocaliu şi care se simţea mai confortabil cu cartea din geantă decât cu orice alt pământean. Probabil că există momente în care îmi amintesc de mine la 19 ani şi zâmbesc: nu este cazul acum.

Şi a fost şi ‘Oranges Are not the Only Fruit’ (şi mai este, chiar şi acum, chiar şi în shortlistul meu de literatură genială – şi, de asemenea, în biblioteca virtuală). A mai fost o pereche de jeanşi de la United Colors of Benetton, tot portocalii (pe ăia ştiu că i-am purtat în prima noapte de sex, ultima noapte de dragoste). Şi un metru şi jumătate de fular portocaliu. Tot ce era portocaliu era cool. Şi încă mai este. Ca şi telefonia Orange, ale cărei tarife îmi sunt neclare şi mi se par irelevante: oricine are un logo mare şi portocaliu m-a cucerit.

De curând, stăteam pironit în centrul raionului de lingvistică din Llibreria Catalònia şi voiam ceva gen ‘Tots els verbs conjugats’. Ştiam că trebuia să îmi iau Xuriguera (autor), dar Xuriguera era verde! Nu am putut să mă abţin şi am căutat alta (şi am şi găsit, e neagră cu portocaliu, o plăcere). De ruşine mi-am cumpărat şi Xuriguera, dar asta doar pentru că nu îmi place să fac abuzuri educaţionale. Şi evident, cartea mea cea portocalie de verbe s-a înţeles, până de foarte curând cu Gramaticard-ul meu catalan: tot portocaliu, inclusiv spirala de care sunt prinse cardurile de gramatică.

Şi la fel şi underwearul (am un fetiş pentru undies albi cu bandă portocalie), ciorapii, post-it-urile, markerele, curelele, brăţările, puloverele, trusa mea de cosmetice, cred că puţine sunt obiectele care au scăpat dezideratului ‘un pic de portocaliu nu strică’. Şi chiar nu strică.

{Parantetic fie spus, dragă Pinochio, dildourile sunt altă categorie de obiecte, şi nu, oferta pieţei nu vine în întâmpinarea dorului meu de portocaliu.}

Şi să nu îl uit pe D. care m-a urmat cu toată simpatia şi cu toată încrederea în căutarea mea – graalică în felul ei – a crocs-ilor portocalii, care s-a sondat, totuşi, cu achiziţia unor Converşi portocalii de mai mare frumuseţea. Întâmplarea face, dintr-un magazin a cărui adresă o uit acum, dar care se cheamă, Orange (am văzut abia la Bucureşti, despachetându-i).

Cand camera ta este chiar deasupra etajului 1 din Museu de l’Erotica. Si mai mult, cand dupa calcule de-alea dinainte de nani, iti dai seama ca patul tau se afla chiar deasupra incaperii unde este expus un falus de abanos de doi metri. Din Japonia, stiti voi, de-ala de e folosit in ritualurile de fertilitate.

Pe mine m-a inspirat genul asta de manifestare din Gracia (nu numai ca scriu fara diacritice, dar nu stiu unde sa pun accentul in catalana). Si mi-am dat seama ca strada mea este portocalie. Este un vis (nocturn) recurent: strada mea portocalie.

Probabil intr-o zi o sa trec pe ea, si o sa-mi zic, aici e casa mea. Sau poate, abrutizat, nici nu o sa o recunosc. Am vrut sa o desenez, si instant am simtit in nari mirosul de mina de creion colorat incinsa de prea mult contact circular cu hartia.

Gracias a E, D, D, G – no se si os dais cuenta pero me la pase muy bien y me puse muy comodo con vosotros y solo es merito vuestro.