Asta e inca un post introspectiv, nu e moda, nu e de interes general, sunt doar gandurile mele puse pe o foaie virtuala cu scopul de a fi reanalizate peste ceva timp.
Status: e dimineata, am stat treaza inca o noapte, am un program inexistent, fumez o tigara, una din ultimele ramase, nu am o tinta sigura, sunt in continuu proces de analiza, stari schimbatoare, parca as fi pe ciclu mental de cateva luni incoace.
A guy told me a couple nights ago, while i was making jokes and messing around on cam, that i make people seem more alike then different. At the moment i said… dude you’re right. I didn’t even completely realize it then but after a while it just came back to me. What the hell, this has nothing to do with what i wanted to say… never mind. I’ll just think about it another time… Maybe it’s not completely out of this topic.
Pentru ca sunt eu cu mine imi permit sa gandesc in engleza, so don.t be scared. And even if you are i don.t really give a fuck. Let.s move on. Dimineata asta are niste reguli: trecem de cacatul numit femeie sau barbat, trecem de mentalitati, cultura, puncte de vedere. Exist doar eu ca om, ca individ uman daca vrei. Trec de blog, de nume, de aliasuri, de job, de statut. Raman eu cu mintea mea.
Am mentionat si in alt post ideea de frica. Spuneam ca ne nastem cu doar 2 frici, restul le “capatam” pe parcurs, majoritatea in copilarie, de la parinti. Originea mai putin conteaza in secunda asta… efectul ma intereseaza mai mult. Ce poate face frica din tine? In ce te transforma? Raspunsul logic ar fi “Fricos”… raspuns corect. Atentie, nu vorbesc de frica de a se scumpi benzina sau tigarile. Da.le dracu, n.ar fi ceva nou. Vorbesc de frica patrunzatoare… care intra in vene… care te consuma pe zi ce trece…
Frica poate fi superficiala sau inradacinata. Sunt unii care au “fobii” doar pentru ca “este la moda”. Sunt altii carora daca le arati un cutit cu alt scop de a taia ceapa, li se deruleaza un episod in minte intr.o fractiune de secunda, intepenesc, li se maresc ochii, se uita fix in pupila ta si ori o iau la fuga ori iti taie gatul. Aia e frica… frica dusa la extrem…. momentul in care sangele o ia razna si te duce la punctul extrem…
De multe ori ai tendinta sa o infrunti tocmai pentru ca ti.e frica de ea. Da. Ti.e frica de frica ta. Ti.e frica de singuratate? Daca ai impresia ca esti parasit de toti, si culmea, chiar esti, daca ramai cu un prieten ratacit in anturaj o sa faci pe dracu.n patru sa.l tii langa tine. Il iubesti dar tu cui ramai? Act ultim: ori te sinucizi ori il sechestrezi.
Poate nu ai experimentat multe chestii infricosatoare pana acum. Nu conteaza. Le ai, ti le.ai insusit de la altii. Nu vrei sa zbori cu avionul ca dracu te ia daca te prabusesti… si poate inainte sa te prabusesti te ineci cu propria voma pentru ca poate ai rau de avion.
Ce se intampla cand auzi frici, vezi frici dar inca nu sunt ale tale, nu le.ai experimentat? Nu.i nimic… faptul ca te sperie atat de tare le va face sa vina la tine ca musca la cacat… si atunci doare…. nu esti pregatit prietene. Doar doare. Si te doare pana.n fundul sufletului pentru ca deja stiai teoria si practica te.a omorat. Si spui : nu credeam sa fie chiar asa… stiam si totusi mi.am primit.o. Frica altora bagata.n curu’ tau plus frica ta proprie si personala… Booom. O frica imensa.
Auzisem de oameni care tin lumanarile muribunzilor. Ok. Bravo lor. Au plans? nasol… Am tinut lumanarea… am vazut murind… am vazut murind frumos… nu am plans, nu mi.a fost rau… am fost impacata… pentru ca il iubeam… si inainte de asta, in coma, ii spuneam cat de frumoasa era seara aia in care era un meci de fotbal si prima ninsoare din iarna…
Mi.a fost frica de bataie si cutite… cand la 7 ani am fost obligata sa merg sa amenint cu moartea avand un cutit in mana… am depasit teama de bataie prin inteligenta de a riposta si prin ura… am devenit puternica, am invatat sa supravietuiesc loviturilor lovind inapoi instinctiv in puncte esentiale. Nu doar fizic. Am trecut de frica fata de obiectele ascutite devenind prietena lor… poate prea intima. Acum ma fascineaza cutitele… inca mai am de exersat la aruncari… dar la impuns ma pricep de minune.
Mi.a fost frica de nou… si am schimbat orasul. Si nu.i rau deloc. Mi.a fost frica de dezamagiri… si am primit din plin. Mi.a fost frica de trecut si l.am ignorat… de schimbat nu.l pot schimba. etc.
Mai am frici… frici pe care incerc sa le ignor sau sa le infrunt. Nu mereu merge. Sunt unele pe care am impresia ca le pot depasi… dar cand apar ma impietresc. Ti.a fost vreodata frica de raul absolut? L.ai simtit vreodata? Ai tremurat vreodata in prezenta raului? te.a facut sa.ti pierzi vocea si sa simti ca esti un nimic si nimeni? Poate doar mie mi s.a intamplat.
Nu o data am intalnit intrebarea “credeti in diavol sau in ocult?” … Nu exista bine fara rau… nu exista un Dumnezeu absolut bun sau absolut rau. Ce te faci cand esti nascut in credinta si ajungi in niste puncte care te fac sa intrebi unde e binele… pentru ca simti numai rau. Frica asta e mai urata decat frica de orice. De ce? Nu pentru ca te.ar putea rani… ci pentru ca te.ar putea omori….
Ce faci cand te doare? Astepti sa treaca… te obisnuiesti cu durerea… iei pastile… sau incepe sa iti placa si maschezi prin falsa compatimire si vina asupra altora? ahh ce urasc asta… mergi mai departe si evita ce te.a ranit. Trebuie sa fii prea prost sa repeti aceeasi greseala over and over again…
Atata timp cat inca te mai doare ceva inseamna ca traiesti. Esti viu. Bucura.te. Unii si.ar dori sa.i mai doara… si nu mai au privilegiul asta. Durerea poate fi frumoasa daca sti sa o controlezi. In fond sa zicem ca as muri maine. De ce mi.ar fi frica? Cred ca de nimic… da regrete sigur as avea. Mai am multe de facut. printre care sa merg la somn acum… Punct.