Dansul este o arta asa cum am spus de n ori, asta in cazul in care este “executat” cum trebuie… Dansul senzual sau “lap dance” respectiv “pole dance” nu inseamna frecat de ce apuci si dat jos textila… nici pe departe…

Conceptiile conform carora dansatoarele care practica dansurile mai sus amintite sunt niste tarfe care doar danseaza lasciv si sunt nimfomane inraite gata sa deschida picioarele in fata oricui pocneste din degete… Eh spuneti asta unei dansatoare profesioniste si va garantez un toc de platforma in frunte… in cel mai fericit caz.

Acum sa revenim zic pentru persoanele interesate 🙂

Daca:

– iti place sa dansezi dar vrei sa inveti ceva senzual si nou

– vrei sa fii mai mult decat o tipa imbracata provocator pe tocuri care in afara de mers si dat putin din fund cu genunchii flexati nu stie altceva

– vrei sa iti alinti iubitul/sotul/amantul/partenerul de ocazie cu ceva sweet

– vrei material de baza pe care il poti dezvolta in club/lounge/private room

– vrei sa iti eplorezi potentialul

– vrei sa scapi de cateva kilograme si sa iti tonifiezi corpul

– vrei sa iti recapeti increderea in propria persoana (da, dansul face asta cu brio)

– vrei sa demonstrezi ca formele pline pot fi extrem de sexy si a fi skinny e way over rated

Daca am scapat vreo motivatie adaugati voi, important este sa porniti cu un scop, ajuta mult.

Si incepusem asa frumos cu scrisorile traduse ca nu se putea continua decat cu o varza clocita, ca sa nu zic cacat pe romaneste.

Nu am mai citit bloguri de luni de zile, multe luni. Nu am mai comentat bloguri tot de atatea luni. Si pentru ca am simtit eu cum ca m.as fi lasat pe tanjeala prea tare zic hai… macar pe aia din blogroll sa.i bag in seama (multi rau, din 15 linkuri 10 sunt ale noastre).

Dupa tura facuta prin blogroll, zic sa incep sa topai putin asa ca am pornit ca o floricica din blog in blog… si la al maxim 5lea m.am oprit. Nu stiu cum am ajuns pe niste bloguri atat de cretinoide, sper ca nu sunt majoritatea la fel c.o iau pe miriste si iar pauza de juma de an.

Sa ma puna cineva la curent, ca zau daca n.am ramas in urma… e la moda sa ai blog de tipa suferinda in permanenta care se crede femeie fatala auto-intitulandu-se curva de mare succes si cariera de viitor in domeniu, dependenta de alcool care se indragosteste din cand in cand de cate un inventat si apoi suspina dupa el/ei mentionand doar initiala numelui si care e fumatoare matura inraita, nu doarme noptile, sufera in tacere si e o maestra in ale amorului ieftin si toata lumea o stimeaza si apreciaza ca pe o mare martiro-mistress-lady in viata?

Luminati-ma ca pe bune, ma simt complet pierduta in obscurul romantismului de sfert de ceapa degerata pe care l.am gasit pe minim 3 bloguri!

La dracu!

Get a life!

09nov.

Nu ca ar fi vreo noutate, tinand cont de faptul ca eu cu semihibernarea parem frati in ultima perioada, dar Agatha o sa lase vreo saptamana or so sa se asterne praful pe dragutul blog, nu de alta dar she has kind of a full life now, schimbari radicale, new and fresh start and bla bla. Si din mai daca da sfantu o sa revina si blogul cu accesorii (new stuff and so on). Dar nu.i bai, dau eu alarma cand ma reacomodez si incep sa sun a normal and way better life.

Pana atunci pumni stransi, deste incrucisate, aer in chept si multa munca. Doamne-ajuta! (nu varianta lu’ Ombladon still)

Si daca tot o facem, macar s.o facem muzical zic, deci… Natalia de mai jos bate atat piesa romanilor la ieurovizion cat si a moldovenilor la curu’ gol (imi place piesa, nu competitia in sine)

Hai take care

Exista barbati carora nu le plac dulciurile? Eu nu am intalnit…

Daca pana acum vreo 2 ani eram afona in ceea ce priveste gatitul, acum fac niste bunatati de se lasa cu bale 😀

Si pentru ca my luv loves prajiturile, de fiecare data cand am ocazia ii fac ceva sweet. Nu stiu de ce dar am o imensa satisfactie cand il vad cum reactioneaza cand mananca ceva bun facut de mine 😀

Data trecuta am facut un pandispan cu esente si coaja portocala + lamaie rasa si creme de lamaie si trufe cu rom….

Imi pare rau ca nu am facut poze…

Acum se lasa cu placina pufoasa de branza acoperita cu crema de tiramisu si branza dulce…. asteia.i fac poza si revin cu reteta 😀

update soon…

Sunt cateva clisee care ma seaca de mult timp incoace dar nu le.am dezbatut niciodata… pai hai s.o fac acum.

Aud de n ori cand se vorbeste despre persoane, termeni gen “normal”, “anormal”, “ciudat”, “freak”, in neregula”, “nu e in rand cu lumea” si asa mai departe. Si intrebarea mea de om tampit este: Traiasca.ti clanu’, normalitatea cui frate?

Inteleg ca sunt anumite etichete si etaloane dar care sunt alea mai eaxct? Stiu ca suna a intrebare existentiala dar imi incruciseaza sinapsele si nu ajung la un capat deloc.

Hai sa luam un exemplu drag mie: tu, cetatean executat bucal de tarisoara ta, vezi pe strada una bucata purtatoare de vagin filiforma (e prea mult?) cu par rosu, tunsa in toate directiile, parca ar da spre punk dar intram la capitolul conneseuri, 3 pierceuri pe fata, vreo patru lanturi agatate de alte pierceuri prin urechi, niste haine croite pe masura, bocanci de armata cu bot de metal, un machiaj strident, nu deranjeaza pe nimeni, totul bine si frumos. Cuvantul pe care il auzi in jur este “ciudata”.. sau “anormala”. Si intrebarea revine: A cui normalitate? Dupa care standarde? Ale cui reguli?

Vorbim de spiritul uniformei comuniste si de moda celor care toata viata au purtat culori inchise, triste, fade, de prost gust, fuste pana in pamant, toale largi mirosind a naftalina? Sau de educatia constipata, cu reguli idioate venite din frica si frustrare? Despre ce vorbim atunci cand catalogam o persoana ca fiind ciudata, indiferent ca e vorba de look sau de personalitate?

Se merge pe sistemul suntem toti unici dar unii sunt mai unici ca altii. Puteti inlocui “unic” cu “normal”.

Termenul de “normal” pentru mine suna a turma. Si nu va inchipuiti ca vorbesc de o turma desteapta. O turma care se imbraca la fel, gandeste la fel adica mai deloc, are ciclu zilnic “somn, masa, serviciu, casa, somn”, “Noi ne facem ca muncim ei se fac ca ne platesc”, “Lasa ca merge si asa” etc.

Pe de alta parte mai exista normalitatea de grup: un numar de indivizi, cu obiceiuri comune, mentalitate comuna s.a.m.d., poate considera un individ din afara grupului drept “freak” pentru simplul fapt ca e “altfel”.

Ordinar… da, e mai elocvent ca normal. Sa faci ceea ce face majoritatea…. o piesa ordinara, fara nimic deosebit… Si pentru ca majoritatea nu isi accepta membrii fie ca acestia respecta regulile “ordinaritatii” sau nu, au fost piese care au iesit din ordinar si s.au agatat de orice altceva numai de dragul de a fi altfel, de a face o diferenta, de a se simti acceptati si integrati….De a se simti Speciali. Si nu este tocmai ceva rau.

Stim cliseul cu “unic”, “the only one of it’s kind”. De ce este nevoie sa se specifice acest lucru atat de des? Mai avem putin si ne scriem pe frunte “Bai sunt unic, admira.ma ca nu mai vezi asa ceva!”. De ce? Tocmai din cauza “normalitatii” care omoara suflete: daca faci parte din tagma normalilor esti ca o particula de nisip… infim intr.o mare de “cati ca tine”.

Si cu toate astea oricand exista motive de a fi aratat cu degetul pentru ca nu esti suficient de normal sau poate esti prea normal si nici asta nu e bine. Asa ca, pentru confortul tau psihic, iti tesi concluzii: “nu sunt ca altii, sunt unic, sunt frumos, inteligent, ceilalti nu ma apreciaza la adevarata valoare, eu sunt eu si vreau sa fiu apreciat tocmai pentru ca sunt eu si un alt eu nu mai exista, nici macar unul care sa semene cu eul meu.” Si daca te uiti pe fereastra o sa vezi inca alte mii, milioane, miliarde de specimene la fel de “unice” ca si tine.

Si in unicitatea voastra, platiti facturi si taxe in continuare, centimetrii patrati din afara localitatii, peticul de pamant pe care stati, va supuneti acelorasi legi, norme, porunci, aveti acelasi sistem functional in felul lui, stati sub acelasi cer, o multime de suflete care de la normal au ajuns la unic, de la masa la individ, de la singur la mai singur… o multime de suflete singure in unicitatea lor care umple planeta cu normali, unici si ciudati, fiecare mai special decat cel de langa, toti la fel de normali cand e vorba de datorii, si unii mai normali decat ceilalti cand e vorba de drepturi.

Deci carei normalitati ne raportam atunci cand o persoana cu par rosu ni se pare ciudata?

p.s. … post retoric.

Esti mic, visezi sa fii mare si sa faci lucruri marete, importante, chestii interesante, palpitante, sa traiesti viata la intensitate maxima. Eventual pe la 9 ani ajungi la psiholog pe motiv ca “nu te simti util” si vezi ca dai de un prost care nu te intelege si ridica din umeri.

Cresti si ajungi usor la concluzia ca din zece oameni cu vise care vor sa zboare, opt sunt prinsi de aripi, zgaltaiti, alintati cu foarfece si impiedicati cu lanturi. Mai incolo ajungi sa te convingi ca visele sunt doar vise si aripile sunt pentru mintile care n.au treaba cu realitatea asa ca te complaci intr.o existenta mediocra, monotona si in linie dreapta.

Cand mai ai putin si adormi in propria convingere ca imbatranesti inainte de termen ceva incepe sa zvacneasca in tine… in calcaie sau in piept, nu conteaza, e acolo. Cevaul ala se zbate si incearca sa te trezeasca, sa te faca sa te convingi tu pe tine ca meriti mai mult, ca visele nu sunt doar de noapte si ca daca stai acasa sub patura nu o sa acumulezi nicio experienta… si ca in ritmul asta ramai fara culoare, cu circulatie proasta, fara efecte speciale, ca un film mut prost, toate astea de dragul inconstientei si comoditatii papucilor de casa…

Una din multele “chestii” pe care mi le amintesc de cand eram mica este uitatul la desene… le iubeam si le iubesc si acum (tot mica am ramas din punctul asta de vedere).

Eram la bunica, nu aveam mai mult de 5 ani… cred… nu stiu, confund uneori 4 ani cu 8 ani, tot ce e pana.n zece ani se amesteca si se cheama “mic”… deci eram mica de 5 ani si era iarna… frig… ger… inca nu foloseam “cancer” pentru frig si eram mai desteapta…

Intram in casa pe la 5, ma deszapezeam, adormeam langa soba cu o mana nebagata.n maneca in timp ce ma schimbam, ma trezeam, ma asezam jos pe.o matura (bunica mereu zicea ca o sa am fete la cat mi.am tinut curu’ pe matura aia) si ma apucam de “impapusit” si “despapusit”, la modul ca aveam o papusa preferata careia ii faceam mereu hainute…. imi adunam arsenalul de materiale, petice, ace, naturi, papiote etc, si ma apucam de cusut fustite si rochite si halate, la pantaloni era mai greu, cand incepeam sa cos parca papusa mea se ingrasa instantaneu pentru ca.i erau vesnic mici si talia.i ajungea pe la sold…

boooon da.i, descoase, refa, inroseste.te.n obrajii bucalati, soba dogoare de n.ai aer, dezbraca.te, ia o palma la fund ca racesti daca stai jos dezbracata, faza cu “da’ stau pe matura, nu e frig” nu tine, papusa nu asculta de “zi repede unde am pus acul ca mi.o iau daca cineva calca.n el”, dupa vreo doua bluzite si un paltonas (sa nu.i fie frig) cusute, hop in pat, gata cu craceala pe jos ca se.npiedica lumea.n tine cand intra in casa….

Tzust in varful patului rezemata de mormanul de perne, in eterna pozitie de broasca… cum sa va explic… e opusul statului cu picioarele incrucisate sub tine… deci stat in fund cu picioarele indoite pe langa.. de cand ma stiu stau asa, deci daca vedeti pe strada o tipa mergand triunghiular o puteti striga Purple 🙂 ))) glumesc, it.s not that bad.

Si vine si bunicul si se aseaza langa soba si mai baga cateva lemne, ori crapa soba ori nu, ca de, i se pare lui “ca parca e cam racoare”, ma uit pierduta fiindu.mi clar ca in curand o sa behai de cald, si na belea ca adorm instantaneu…

Nu se stie prin ce minune, la ora 7 ma trezesc plina de bale, cu falca rezemata de ceva, cevaul fiind mana bunicii care se tot misca incercand sa ma trezeasca probabil… deschid frumusel ochii, in camera e putin mai rece semn ca cineva “s,a plimbat pe usa”, si da, bunica a pus masa pe care am vazut.o ultima desi era sub nasul meu… si mancam, si fac burtica mare ca de obicei (d’aia am fost rotunjoara pana la 15 ani 😀 ), si hop inapoi in pat…. pe parcursul mesei ei s.au uitat la stiri deci acum intra in posesia mea telecomanda….

Mah si n.aveam nicio grija, niciun pas, niciun nimic… eram pun.te masa ridica.te masa, toti ma luau in brate, ma.ntrebau ce ma doare, ma duceau la gradinita, imi faceau de mancare, ma imbracau, ma leganau… acum… fassss. Mi.e dor… in fine, trecem peste 🙂 ) … asaaaaa si am zis de Tele7 ? Eeeeee am prins Tele7 abc nene… si l.am prins pe Calinescu acolo si pe care mai era…. in fine deviez 😀 …. si pe la 8 parca incepeau desenele minunate, extraordinare, cu soricei pe care.i adoram si asemenea carora voiam sa fiu cand ma fac mare… coada am, restu.mi mai trebuie.

E early morning, matinala cum ma stiti, ma gandeam sa fac frumusel o manichiura si apoi sa incep day shift ca o floricica… Buuuut (propriu si figurat) cand tastez eu iutub si ma gandesc sa caut niste muzica.. asa de trezire lenesa, nici prea prea nici foarte foarte, vad un titlu si o imagine cu o tanti foarte sexy care indeamna populatia la exercitii fizice…

Si nah ca ma pocneste constiinta…. sa facem bilantul: acum cativa ani faceam dans sportiv, un pic de volei si un pic de tae bo… bun. In a 12a la 6 dimineata alergam prin Tineretului de mama focului si ma straduiam sa merg pe role (tot bicicleta.i sfanta). Bun. Acum ce fac? urc 3 etaje si gafai, merg putin mai mult si simt ca.mi sade inima, cum ma prinde putin curentul ma fute coloana de ma pune la pat…. Bah… nasol. De un an si ceva ma tot rog de mine (eu de mine) sa.mi misc curul sa mai fac niste workout… da cine s.auda. Gata, pan’aici. Sunt fumatoare si sedentara, combinatia ideala. Merg sa incep dezmortirea de oase.

Asta e inca un post introspectiv, nu e moda, nu e de interes general, sunt doar gandurile mele puse pe o foaie virtuala cu scopul de a fi reanalizate peste ceva timp.

Status: e dimineata, am stat treaza inca o noapte, am un program inexistent, fumez o tigara, una din ultimele ramase, nu am o tinta sigura, sunt in continuu proces de analiza, stari schimbatoare, parca as fi pe ciclu mental de cateva luni incoace.

A guy told me a couple nights ago, while i was making jokes and messing around on cam, that i make people seem more alike then different. At the moment i said… dude you’re right. I didn’t even completely realize it then but after a while it just came back to me. What the hell, this has nothing to do with what i wanted to say… never mind. I’ll just think about it another time… Maybe it’s not completely out of this topic.

Pentru ca sunt eu cu mine imi permit sa gandesc in engleza, so don.t be scared. And even if you are i don.t really give a fuck. Let.s move on. Dimineata asta are niste reguli: trecem de cacatul numit femeie sau barbat, trecem de mentalitati, cultura, puncte de vedere. Exist doar eu ca om, ca individ uman daca vrei. Trec de blog, de nume, de aliasuri, de job, de statut. Raman eu cu mintea mea.

Am mentionat si in alt post ideea de frica. Spuneam ca ne nastem cu doar 2 frici, restul le “capatam” pe parcurs, majoritatea in copilarie, de la parinti. Originea mai putin conteaza in secunda asta… efectul ma intereseaza mai mult. Ce poate face frica din tine? In ce te transforma? Raspunsul logic ar fi “Fricos”… raspuns corect. Atentie, nu vorbesc de frica de a se scumpi benzina sau tigarile. Da.le dracu, n.ar fi ceva nou. Vorbesc de frica patrunzatoare… care intra in vene… care te consuma pe zi ce trece…

Frica poate fi superficiala sau inradacinata. Sunt unii care au “fobii” doar pentru ca “este la moda”. Sunt altii carora daca le arati un cutit cu alt scop de a taia ceapa, li se deruleaza un episod in minte intr.o fractiune de secunda, intepenesc, li se maresc ochii, se uita fix in pupila ta si ori o iau la fuga ori iti taie gatul. Aia e frica… frica dusa la extrem…. momentul in care sangele o ia razna si te duce la punctul extrem…

De multe ori ai tendinta sa o infrunti tocmai pentru ca ti.e frica de ea. Da. Ti.e frica de frica ta. Ti.e frica de singuratate? Daca ai impresia ca esti parasit de toti, si culmea, chiar esti, daca ramai cu un prieten ratacit in anturaj o sa faci pe dracu.n patru sa.l tii langa tine. Il iubesti dar tu cui ramai? Act ultim: ori te sinucizi ori il sechestrezi.

Poate nu ai experimentat multe chestii infricosatoare pana acum. Nu conteaza. Le ai, ti le.ai insusit de la altii. Nu vrei sa zbori cu avionul ca dracu te ia daca te prabusesti… si poate inainte sa te prabusesti te ineci cu propria voma pentru ca poate ai rau de avion.

Ce se intampla cand auzi frici, vezi frici dar inca nu sunt ale tale, nu le.ai experimentat? Nu.i nimic… faptul ca te sperie atat de tare le va face sa vina la tine ca musca la cacat… si atunci doare…. nu esti pregatit prietene. Doar doare. Si te doare pana.n fundul sufletului pentru ca deja stiai teoria si practica te.a omorat. Si spui : nu credeam sa fie chiar asa… stiam si totusi mi.am primit.o. Frica altora bagata.n curu’ tau plus frica ta proprie si personala… Booom. O frica imensa.

Auzisem de oameni care tin lumanarile muribunzilor. Ok. Bravo lor. Au plans? nasol… Am tinut lumanarea… am vazut murind… am vazut murind frumos… nu am plans, nu mi.a fost rau… am fost impacata… pentru ca il iubeam… si inainte de asta, in coma, ii spuneam cat de frumoasa era seara aia in care era un meci de fotbal si prima ninsoare din iarna…

Mi.a fost frica de bataie si cutite… cand la 7 ani am fost obligata sa merg sa amenint cu moartea avand un cutit in mana… am depasit teama de bataie prin inteligenta de a riposta si prin ura… am devenit puternica, am invatat sa supravietuiesc loviturilor lovind inapoi instinctiv in puncte esentiale. Nu doar fizic. Am trecut de frica fata de obiectele ascutite devenind prietena lor… poate prea intima. Acum ma fascineaza cutitele… inca mai am de exersat la aruncari… dar la impuns ma pricep de minune.

Mi.a fost frica de nou… si am schimbat orasul. Si nu.i rau deloc. Mi.a fost frica de dezamagiri… si am primit din plin. Mi.a fost frica de trecut si l.am ignorat… de schimbat nu.l pot schimba. etc.

Mai am frici… frici pe care incerc sa le ignor sau sa le infrunt. Nu mereu merge. Sunt unele pe care am impresia ca le pot depasi… dar cand apar ma impietresc. Ti.a fost vreodata frica de raul absolut? L.ai simtit vreodata? Ai tremurat vreodata in prezenta raului? te.a facut sa.ti pierzi vocea si sa simti ca esti un nimic si nimeni? Poate doar mie mi s.a intamplat.

Nu o data am intalnit intrebarea “credeti in diavol sau in ocult?” … Nu exista bine fara rau… nu exista un Dumnezeu absolut bun sau absolut rau. Ce te faci cand esti nascut in credinta si ajungi in niste puncte care te fac sa intrebi unde e binele… pentru ca simti numai rau. Frica asta e mai urata decat frica de orice. De ce? Nu pentru ca te.ar putea rani… ci pentru ca te.ar putea omori….

Ce faci cand te doare? Astepti sa treaca… te obisnuiesti cu durerea… iei pastile… sau incepe sa iti placa si maschezi prin falsa compatimire si vina asupra altora? ahh ce urasc asta… mergi mai departe si evita ce te.a ranit. Trebuie sa fii prea prost sa repeti aceeasi greseala over and over again…

Atata timp cat inca te mai doare ceva inseamna ca traiesti. Esti viu. Bucura.te. Unii si.ar dori sa.i mai doara… si nu mai au privilegiul asta. Durerea poate fi frumoasa daca sti sa o controlezi. In fond sa zicem ca as muri maine. De ce mi.ar fi frica? Cred ca de nimic… da regrete sigur as avea. Mai am multe de facut. printre care sa merg la somn acum… Punct.

Nu mai pot sa suport ce se intampla zi de zi in tara asta. Am indurat ani de zile, dar acum chiar nu mai pot. Nu mai rezist psihic. Imi vine sa plec si sa nu ma mai intorc niciodata, insa am niste probleme grave. Iar perspective de a le rezolva nu sunt. Asa ca nu stiu ce sa fac. Am zeci de responsabilitati, si oricat ma chinui, nu pot sa fac nimic. Nu pot. Fiindca am avut ghinionul sa ma nasc in tara asta care nu ar trebui sa se numeasca asa… E o mare gluma proasta, nu e o tara….

Vad oameni care nu merita ce li se intampla in fiecare zi. Vad oameni care sunt tratati ca si cum ar fi ultimele jeguri, vad saracie, foamete, si zero sperante. Banul este Dumnezeul multora, viata nu mai inseamna nimic pentru nimeni. Asadar, nici pentru mine nu mai conteaza viata nimanui. Din partea mea, poate sa moara oricine, nici in cot nu ma doare. Ei ar face o petrecere pe mormantul meu, asa ca nu vad de ce sa imi pese mie de altii. Chiar nu are rost.

O sa ma duc unde vad cu ochii, vad ca ma lupt cu morile de vant, ca si Don Quijote. Nu mai pot sa lupt cu incultura si cu nepasarea, m-au depasit. Fiindca 99 % din romani sunt inculti ! Da, de asta. Nu mai are sens sa lupt intr-o astfel de porcarie numita Romania. Nu imi e locul aici. Voi pleca totusi. Acesta e ultimul meu post. Ramaneti cu…rau. Cu bine sigur nu ramaneti. Sistemul m-a invins…